Gestionarea contingentelor tarifare

COMISIA EUROPEANĂ
DIRECŢIA GENERALĂ IMPOZITARE ŞI UNIUNE VAMALĂ

Afaceri internaţionale şi tarife
Economie tarifară, scutire de taxe vamale, TARIC, regiuni ultraperiferice
Bruxelles, 11.11.2008 TAXUD/3439/2006-rev.3 – RO

COMITETUL CODULUI VAMAL Secţia privind economia tarifară
Acord administrativ privind gestionarea contingentelor tarifare
(Versiunea 1.12.2008)

Introducere
1. Majoritatea contingentelor tarifare comunitare sunt gestionate de Direcţia Generală pentru Impozitare şi Uniune Vamală (DG T AXUD) din cadrul Comisiei, în cooperare cu administraţiile vamale ale statelor membre (aşa-numitul principiu „primul venit, primul servit”). Cu toate acestea, câteva sunt gestionate de DG Agricultură prin intermediul unui sistem de licenţe de import. Prezentul acord administrativ se aplică numai contingentelor tarifare gestionate de DG TAXUD.
Principii
2. Eficienţa acestei gestionări comunitare depinde nu numai de aplicarea riguroasă de către statele membre şi Comisie a dispoziţiilor corespunzătoare din regulamentele comunitare, ci şi de o cooperare strânsă între administraţiile implicate.
3. Atunci când aplică dispoziţiile respective, administraţiile şi serviciile implicate trebuie să acorde atenţie în special:
– tratamentului echitabil şi uniform al tuturor importatorilor din Comunitate,
– obligaţiei de a nu depăşi volumul iniţial al unui contingent tarifar dat.

Baza juridică
4. Dispoziţiile legale care reglementează gestionarea contingentelor în sistemul primul venit, primul servit sunt cuprinse în articolele 308a – 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a dispoziţiilor de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar(1), precum şi în dispoziţii specifice din diverse regulamente ale Consiliului şi Comisiei privind anumite regimuri tarifare preferenţiale.
Comitetul
5. Statele membre şi Comisia se consultă în mod formal în legătură cu gestionarea contingentelor tarifare în cadrul secţiei de economie tarifară a Comitetului Codului Vamal.
Oficiile responsabile
6. Oficiile responsabile de gestionarea contingentelor tarifare sunt Direcţia Generală pentru Impozitare şi Uniune Vamală (TAXUD) din cadrul Comisiei şi un birou central din cadrul autorităţilor vamale, desemnat în fiecare stat membru.
Rolul şi responsabilităţile statelor membre
7. Prelucrarea declaraţiilor vamale, în special acordarea de avantaje tarifare, este o funcţie exercitată direct de autorităţile vamale ale fiecărui stat membru.
8. În ceea ce priveşte gestionarea contingentelor tarifare, autorităţile respective sunt responsabile în special de:
– verificarea faptului că cererile de alocare corespund cu exactitate informaţiilor din declaraţia de punere în liberă circulaţie şi că sunt valabile, în special prin referire la TARIC, cu originea şi cu datele de deschidere şi de închidere a contingentului tarifar respectiv,
– în conformitate cu articolul 308a alineatul (3), verificarea prezentării la vamă a certificatului de origine sau de autenticitate sau a unui alt document necesar şi a valabilităţii acestuia(2),
– verificareavalabilităţiicombinaţieiprodus/originedeclarate,
– verificareavalabilităţiiunităţiifolositepentrucantitate,
– rotunjireacantităţiipentrufiecarecereredealocare,dupăcumurmează:
– de la 0,001 la 0,499: rotunjire în minus la unitatea cea mai apropiată,
– de la 0,5 la 0,999: rotunjire în plus la unitatea cea mai apropiată,
– verificarea caracterului realist al raportului dintre valoarea declarată şi cantitatea declarată,
– încazuluneirestituiri,verificareafaptuluicăsumacorespundeuneisumedejaalocate,
– transmitereacererilorcătreComisie,
– primirearăspunsurilorComisieişiacordareaalocărilor,
– identificareaalocăriloreronateşiefectuarearestituirilorcătreComisie.
9. Statele membre nu acordă avantajul alocării la un import diferit de cel pentru care s-a depus iniţial cererea.
10. Statele membre pot anula o cerere de alocare transmisă Comisiei, dar care nu a fost încă prelucrată. Statele membre pot anula o restituire transmisă Comisiei, dar care nu a fost încă prelucrată.
11. Este la latitudinea statelor membre să facă publică epuizarea oricărui contingent tarifar.

Rolul şi responsabilităţile Comisiei
12. Rolul obişnuit al Comisiei este să se asigure că regulamentele comunitare sunt corect aplicate şi să îşi exercite puterile conferite de Consiliu pentru punerea în aplicare a normelor prevăzute de acesta din urmă.
13. În ceea ce priveşte gestionarea contingentelor tarifare, Comisia (DG TAXUD) este responsabilă în special de:
întreţinereabazeidedateprivindcontingenteletarifare,
furnizarea de date de referinţă noi statelor membre, ori de câte ori acestea sunt modificate, în special la sfârşitul fiecărui an,
Articolul 256 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 stipulează că un contingent tarifar poate fi acordat numai după prezentarea documentului necesar obţinerii acestui avantaj preferenţial la autorităţile vamale şi stabileşte termenul limită pentru prezentarea documentului respectiv.
– primirea şi prelucrarea cererilor de alocare şi a restituirilor în conformitate cu dispoziţiile legale,
– primirea şi prelucrarea cererilor de regularizare în conformitate cu dispoziţiile legale şi acordarea de consiliere statelor membre, dacă este necesar,
– garantarea faptului că sumele restituite de statele membre sunt alocate în conformitate cu dispoziţiile legale,
– informareastatelormembreînlegăturăcurezultatelefiecăreiprelucrări,
– publicareasoldurilorcurentealetuturorcontingentelortarifarepesite-ulEUROPA(3),
– întocmireaderapoarteconsolidateprivindutilizareacontingentelortarifarepentruîntreaga Comunitate, atât lunar cât şi anual,
– promovarea permanentă a unei eficienţe sporite.

Procedura normală de alocare
14. Comisia efectuează alocarea zilnică începând cu ora 14.00 (ora Bruxelles-ului) în fiecare zi. Cu toate acestea, Comisia poate întârzia alocarea până în momentul în care orice stat membru care întâmpină dificultăţi de comunicare şi-a comunicat corect cererile.
15. În conformitate cu articolul 308b alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, cererile de alocare se prelucrează de obicei a doua zi după acceptarea declaraţiei vamale. Declaraţiile acceptate într-o sâmbătă sau duminică sunt luate în considerare în aceeaşi alocare ca şi declaraţiile acceptate în lunea următoare.
16. Cererile comunicate după mai mult de două zile de la acceptarea declaraţiei vamale sunt prelucrate cu prioritate în ziua în care sunt primite la DG TAXUD, în ordinea cronologică (a datei), împreună cu celelalte cereri. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 308a alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, statele membre au obligaţia de a trimite fără întârziere Comisiei toate cererile de alocare valabile.
17. Prima alocare pentru cererile de alocare corespunzătoare declaraţiilor acceptate la începutul anului are loc în a patra zi lucrătoare a Comisiei care urmează datei de 4 ianuarie. Această regulă nu aduce atingere aplicării articolului 308a alineatul (8) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.
18. În mod normal, Comisia efectuează o alocare în fiecare zi lucrătoare, cu excepţia sărbătorilor publice pentru instituţiile comunitare din Bruxelles şi cu excepţia sâmbetelor şi duminicilor. De asemenea, în intervalul 27-30 decembrie, Comisia efectuează câte o alocare în oricare două zile lucrătoare din această perioadă .
Exceptând prevederile punctului 17, Comisia efectuează o alocare pe data de 4 ianuarie. Totuşi, dacă ziua de 4 ianuarie este o zi de sâmbătă, alocarea se va efectua pe data de 3 ianuarie. Dacă data de 3 ianuarie este o zi de sâmbătă, alocarea se va efectua pe data de 2 ianuarie. Această alocare va fi folosită pentru procesarea tuturor cererilor în aşteptare aferente declaraţiilor de punere în liberă circulaţie acceptate în anul precedent şi comunicate Comisiei.

Prin derogare de la prevederile paragrafului 15, dacă data de 31 decembrie este o zi de sâmbătă sau duminică, declaraţiile acceptate până în această zi inclusiv sunt luate în considerare pentru aceeaşi alocare ca şi declaraţiile acceptate în vinerea precedentă.
19. Atunci când unitatea menţionată pentru contingentul tarifar este euro, cursul de schimb între monedele naţionale ale statelor membre care nu fac parte din uniunea monetară şi moneda euro este cursul zilei publicat în Jurnalul Oficial seria C în prima zi lucrătoare din luna octombrie a anului precedent.
Aceste cursuri de schimb se includ în datele de referinţă menţionate la punctul 13.
Statele membre a căror monedă naţională nu este euro trebuie să convertească cererile de alocare (pentru contingentele tarifare gestionate în moneda euro) din moneda naţională în euro, înainte de a transmite cererile Comisiei.
20. Atunci când prelucrează cererile de alocare, Comisia verifică următoarele aspecte privind credibilitatea:
sănuexisteaceeaşicerereîndubluexemplar, sănuexistecereripentrualocărineobişnuitderidicate,
să nu existe restituiri care depăşesc valoarea alocării (alocărilor) corespunzătoare.
În urma acestor verificări, Comisia poate invita statul membru implicat să confirme o cerere sau o restituire în vederea unei eventuale corectări a acesteia.
21. După fiecare alocare, Comisia comunică fiecărui stat membru:
– rezultatelealocărilorzilniceînraportcucererilesale,
– situaţia sau soldul fiecărui contingent tarifar, în urma alocărilor sau restituirilor efectuate la nivel comunitar în ziua respectivă,
– oriceepuizareacontingentelortarifaredincadrulalocăriirespective,
– orice contingente tarifare deschise sau redeschise în ziua respectivă, precum şi data până la care sunt blocate,
– oricemodificareadateilimitădeblocare,
– orice modificare a statutului „critic” sau „necritic” al contingentelor tarifare.

Situaţii excepţionale
Epuizarea contingentelor tarifare
22. De îndată ce se epuizează un contingent tarifar, statele membre nu mai înaintează Comisiei cereri de alocare pentru contingentul tarifar respectiv.

Corectarea erorilor
23. Atunci când se constată efectuarea unei alocări dintr-un contingent tarifar greşit, statul membru implicat trebuie să facă restituirea necesară în cel mai scurt timp şi să solicite Comisiei o alocare rectificativă.
24. Înainte de a efectua o restituire pentru o cantitate care a fost alocată unui stat membru, dar pe care acesta nu a utilizat-o, statul membru implicat verifică dacă se justifică restituirea. O restituire nu poate fi anulată dacă este tratată de Comisie în cadrul unei alocări.
25. Pentru a garanta creditarea fiecărei restituiri la contingentul tarifar adecvat, statele membre precizează data de import atribuită alocării necuvenite care face obiectul restituirii şi referinţa utilizată iniţial pentru cererea de alocare eronată.
Operaţiuni privind contingente tarifare vechi
26. În conformitate cu articolul 221 alineatul (3) prima teză din Codul Vamal Comunitar, debitorul nu este înştiinţat în legătură cu o datorie vamală după expirarea unei perioade de trei ani de la data generării datoriei vamale. În acest termen, se poate avea în vedere anularea sau rotunjirea în minus a avantajului unui contingent. O astfel de acţiune ar putea rezulta, de exemplu, în urma unei inspecţii sau unui audit al birourilor vamale sau al registrelor comercianţilor. În conformitate cu articolul 308a alineatul (10) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, valoarea neutilizată din oricare tragere trebuie restituită imediat Comisiei. Aceste restituiri pot fi transmise în cadrul unui fişier obişnuit pentru cereri zilnice.
27. În conformitate cu articolul 236 alineatul (2) prima teză din Codul Vamal Comunitar, taxele la import sunt restituite sau remise la depunerea unei cereri în termen de trei ani de la data la care debitorul a fost înştiinţat în legătură cu valoarea taxelor respective. În acest termen, se poate avea în vedere rotunjirea în plus a unui avantaj la contingentul acordat anterior sau acordarea unui nou avantaj. O astfel de acţiune ar putea rezulta, de exemplu, în urma unei inspecţii sau unui audit al birourilor vamale sau al registrelor comercianţilor sau în urma unei cereri spontane din partea sau în numele comerciantului. Cererile de alocare în vederea obţinerii unui avantaj retroactiv trebuie transmise Comisiei în cadrul unui fişier obişnuit pentru cereri zilnice.
28. Statele membre pot informa Comisia (TAXUD) în cazul în care au îndoieli sau dificultăţi deosebite. Acestea ar putea fi analizate în cadrul comitetului menţionat la alineatul (5).
29. Atunci când un stat membru nu depune o cerere de alocare la termen, în urma unei erori imputabile vămii, Comisia poate informa statul membru respectiv în legătură cu avantajul pe care l-ar fi primit cererea în cazul în care nu ar fi fost depusă cu întârziere.

Suspendarea alocărilor
30. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, suspendarea alocărilor în conformitate cu articolul 308b alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 nu depăşeşte două zile lucrătoare consecutive, chiar şi atunci când zilele respective fac parte din două săptămâni calendaristice diferite. Se aşteaptă din partea unei administraţii (stat membru sau DG TAXUD) să ia imediat măsuri de remediere a oricărei căderi a sistemelor informatice, în cazul în care aceasta afectează gestionarea contingentelor tarifare.
31. Atunci când alocările au fost deja suspendate timp de două zile consecutive, iar în ziua lucrătoare imediat următoare are loc o cădere a sistemului într-un stat membru, DG TAXUD se consultă cu acel stat membru înainte de a efectua alocarea din ziua respectivă, pentru a stabili dacă:
– cererile de alocare primite deja de DG TAXUD şi care urmează să fie prelucrate în cadrul alocării respective epuizează vreun contingent tarifar din cadrul alocării, şi
– statul membru în cauză va înainta în acea zi o nouă cerere de alocare, eligibilă pentru prelucrare în cadrul alocării respective, pentru un astfel de contingent tarifar care urmează a fi epuizat.
Atunci când statului membru respectiv îi este imposibil să transmită acea cerere de alocare la DG TAXUD, aceasta din urmă blochează imediat contingentul tarifar în cauză timp de o zi şi informează toate statele membre în mod corespunzător.

Blocarea contingentelor tarifare
32. Pentru a trata toţi importatorii în mod echitabil şi corect, anumite contingente tarifare pot fi blocate în cazul în care circumstanţele justifică această măsură. Aceste circumstanţe includ:
– redeschiderea oricărui contingent tarifar epuizat printr-o restituire,
– ocreşterea volumului unui contingent tarifar care este fie epuizat, fie aproap eepuizat,
– deschiderea unui contingent tarifar nou în temeiul unui regulament cu aplicare retroactivă,
– înlocuirea unui contingent tarifar existent cu un altul, cu o perioadă de aplicare diferită.
În acest caz, contingentul tarifar poate fi blocat pe o perioadă minimă de zece zile lucrătoare începând după introducerea datelor necesare atât în TARIC, cât şi în baza de date privind contingentele tarifare TQS.
33. Atunci când o restituire vizează un contingent tarifar epuizat, restituirea va duce la redeschiderea contingentului tarifar respectiv.
În cazul în care valoarea restituirii (sau a unor restituiri cumulate) este ridicată(5), noua valoare este pusă la dispoziţie pentru alocări în decurs de zece zile lucrătoare de la comunicarea restituirii.
În cazul în care valoarea restituirii pentru un contingent tarifar care s-a epuizat în perioada sa de valabilitate nu este ridicată(6), contingentul respectiv nu se redeschide decât atunci când suma acestor restituiri de valoare mică atinge cel puţin 5% din volumul contingentului tarifar iniţial. Sumele minirestituirilor sunt stocate în sistemul de gestiune a contingentelor tarifare al Comisiei, iar statele membre care trimit restituirea primesc un mesaj de avertizare în fişierul de alocare a contingentelor tarifare prin care li se indică faptul că minirestituirea este amânată. Comisia va publica un mesaj prin care va anunţa existenţa minirestituirilor pentru un anumit contingent tarifar în Grupul de Interes privind contingentele tarifare din sistemul CIRCA.
Contingentul tarifar se redeschide imediat ce suma acestor restituiri de valoare mică atinge 5% din volumul contingentului tarifar iniţial. Noua valoare este pusă la dispoziţie pentru alocări în decurs de zece zile lucrătoare de la redeschiderea contingentului tarifar.
În cazul în care minirestituirile cumulate nu ating cel puţin 5% din volumul contingentului tarifar iniţial în perioada sa de valabilitate, contingentul tarifar este totuşi redeschis cu 15 zile lucrătoare înainte de expirarea perioadei sale de valabilitate. Noua valoare este pusă la dispoziţie pentru alocări în decurs de zece zile lucrătoare de la redeschiderea contingentului tarifar.
Orice restituire efectuată în ultimele 15 zile lucrătoare ale perioadei de valabilitate a unui contingent tarifar sau efectuate după încheierea perioadei de valabilitate a contingentului tarifar vor fi puse la dispoziţie în vederea alocării în termen de zece zile lucrătoare de la data comunicării restituirii, indiferent de suma implicată.
Cu toate acestea, Comisia, în consultare cu statele membre, poate modifica data la care este pusă la dispoziţie orice nouă valoare pentru o dată ulterioară de peste zece zile lucrătoare, pentru a lua în considerare eventualele situaţii speciale.
34. Toate statele membre sunt invitate în astfel de cazuri să strângă şi să depună cererile de alocare. În vederea unei gestionări economice, statele membre trebuie, atunci când acest lucru este posibil, să limiteze numărul de cereri pe care le depun după redeschiderea unui contingent tarifar, prin respectarea strictă a noilor cantităţi puse la dispoziţie şi favorizarea datelor de import de la începutul perioadei preferenţiale respective.
35. Unele contingente tarifare care se epuizează în timpul perioadei lor de valabilitate sunt redeschise ca urmare a unei creşteri a volumului iniţial. În cazul în care redeschiderea este datorată unei creşteri stabilite de un regulament, indiferent de mărime, noul volum este pus la dispoziţie în termen de zece zile lucrătoare de la publicarea regulamentului respectiv.
36. Atunci când se ştie că volumul unui contingent tarifar urmează să crească, iar totalul cererilor depăşeşte soldul curent disponibil, în mod normal contingentul tarifar în cauză este blocat în loc să fie epuizat. Comisia va informa statele membre cu privire la astfel de acţiuni. Contingentul tarifar este deblocat numai după completarea soldului său cu valoarea suplimentară.
37. Atunci când:
– se deschid contingente tarifare noi în temeiul unui regulament care se aplică retroactiv, sau
– contingentele tarifare existente sunt înlocuite în decursul perioadei lor de valabilitate de alte contingente tarifare care acoperă o parte din aceeaşi perioadă,
Comisia acordă statelor membre o perioadă minimă de zece zile lucrătoare de la publicarea regulamentului pentru depunerea cererilor de alocare, înainte de a efectua prima alocare aferentă noilor contingente tarifare.

Suspendarea aplicării contingentelor tarifare
38. Un contingent tarifar poate fi suspendat pe o anumită perioadă pentru toate produsele sau numai pentru o parte din produsele incluse în contingentul respectiv.
În cazul în care există dispoziţii legale de suspendare a aplicării unui anumit contingent tarifar pentru toate produsele incluse în contingentul respectiv, orice cerere de alocare pentru un contingent care a fost depusă în cadrul unei declaraţii de punere în liberă circulaţie acceptate în perioada suspendării va fi automat respinsă de DG TAXUD.
În cazul în care există dispoziţii legale de suspendare a aplicării unui anumit contingent tarifar pentru o parte din produsele incluse în contingentul respectiv, orice cerere de alocare pentru un contingent care a fost depusă în cadrul unei declaraţii de punere în liberă circulaţie acceptate în perioada suspendării va fi acceptată de DG TAXUD. În acest caz, ţine de responsabilitatea fiecărui stat membru în parte să trimită numai cereri de alocare care se referă exclusiv la produsele care nu fac obiectul suspendării.

Coeficienţi
39. Atunci când volumul unui contingent tarifar este exprimat astfel încât cantitatea unei cereri de avantaje trebuie convertită prin aplicarea unui coeficient pentru a stabili cantitatea cererii de tragere aferente, statele membre pot trimite cererea de tragere la DG TAXUD folosind greutatea netă declarată şi numărul de ordine secundar. DG TAXUD efectuează conversia cu ajutorul coeficientului prevăzut de regulamentul corespunzător. Atunci când cantitatea nu trebuie convertită, statele membre folosesc numărul de ordine principal al contingentului tarifar. Statele membre sunt informate în legătură cu rezultatele prelucrării tuturor acestor cereri de alocare în modul obişnuit.

Utilizarea de calculatoare
40. Cererile de alocare sunt comunicate către DG TAXUD prin reţeaua CCN/CSI (reţea comună de comunicaţii/interfaţă comună a sistemelor). În cazul unei căderi a acestei reţele, statele membre şi Comisia pot executa procedurile prin poştă electronică, fax sau telefon. Aceste mijloace pot fi utilizate, de asemenea, pentru urgenţe sau pentru corectarea erorilor. Mesajele telefonice trebuie confirmate printr-un mesaj electronic sau fax cât mai curând posibil.
41. În decembrie, Comisia trimite fiecărui stat membru un fişier informatic cuprinzând datele de referinţă cunoscute la momentul respectiv, pentru a fi utilizate în anul următor. Atunci când este necesar, datele de referinţă sunt actualizate.

Statutul „critic”
42. Statutul critic al fiecărui contingent tarifar, stabilit în conformitate cu articolul 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, este revizuit la fiecare alocare. Când se atinge 90% din volumul iniţial, statutul critic este modificat automat. Aceste modificări sunt notificate statelor membre în cadrul rezultatelor fiecărei prelucrări.
43. Statutul critic curent al tuturor contingentelor tarifare este accesibil pe site-ul internet menţionat la alineatul (13).

Confidenţialitatea
44. În conformitate cu articolul 308a alineatul (12) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, detaliile privind alocările cerute de un anumit stat membru trebuie tratate de Comisie şi de celelalte state membre ca fiind confidenţiale.
45. Pot fi divulgate următoarele informaţii:
– soldul sau epuizarea unui contingent tarifar,
– data epuizării unui contingent tarifar,
– data următoarei alocări,
– statutul critic al unui contingent tarifar.
Un stat membru hotărăşte, în ceea ce îl priveşte, dacă divulgă sau nu informaţiile privind cererile provenind din statul membru respectiv.