Conventia Privind Regimul de Tranzit Comun
CONVENŢIA PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN ÎNCHEIATĂ LA 20 MAI 1987, LA INTERLAKEN
REPUBLICA AUSTRIA, REPUBLICA FINLANDA, REPUBLICA ISLANDA, REGATUL NORVEGIEI, REGATUL SUEDIEI, CONFEDERAŢIA ELVEŢIANĂ, denumite în continuare ţările AELS şi COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ,
denumită în continuare Comunitatea, Având în vedere Acordurile de liber schimb încheiate între Comunitate şi fiecare din ţările AELS;
Având în vedere Declaraţia comună pentru crearea unui Spaţiu Economic European, adoptată de miniştrii ţărilor AELS şi de statele membre ale Comunităţii, precum şi de Comisia Comunităţilor Europene la Luxemburg, la 9 aprilie 1984, în special pentru simplificarea formalităţilor la frontiere şi a regulilor de origine;
Având în vedere Convenţia privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu mărfuri, încheiată între ţările AELS şi Comunitate, care introduce un document administrativ unic pentru a fi utilizat în aceste schimburi;
Având în vedere că introducerea acestui document unic utilizat în cadrul unui regim de tranzit comun pentru transportul mărfurilor între Comunitate şi ţările AELS şi între ţările AELS ar conduce la simplificări;
Având în vedere că modalitatea cea mai adecvată de a atinge acest obiectiv este să se extindă ţărilor AELS care nu aplică regimul de tranzit utilizat în prezent la transporturile de mărfuri în interiorul Comunităţii, între Comunitate şi Elveţia sau Austria, şi între Austria şi Elveţia;
Având în vedere, de asemenea, „Decizia de tranzit nordic” aplicată între Finlanda, Norvegia şi Suedia,
AU HOTĂRÂT să încheie următoarea Convenţie:
1 Rectificare la Convenţie (JOCE L. 243 din 27.08.87, p.50)
Dispoziţii generale
Articolul 1
1. Prezenta convenţie stabileşte măsuri pentru transportul mărfurilor în tranzit între Comunitate şi ţările AELS, precum şi între ţările AELS, incluzând, după caz, mărfurile transbordate, reexpediate sau antrepozitate şi introduce în acest scop un regim de tranzit comun, indiferent de natura şi originea mărfurilor.
2. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei convenţii, în special cele privind garanţia, mărfurile care circulă în interiorul Comunităţii se consideră ca fiind plasate în regim de tranzit comunitar.
3. Sub rezerva dispoziţiilor art. 7–12, regulile privind regimul de tranzit comun sunt prezentate în apendicele I şi II.
4. Declaraţiile şi documentele de tranzit utilizate în scopul regimului de tranzit comun trebuie să fie în conformitate şi întocmite în baza dispoziţiilor apendicelui III.
Articolul 2
1. RegimuldetranzitcomunestedescrisîncontinuarecaproceduraT1sauprocedura T2, după caz.
2. Procedura T1 se poate aplica tuturor mărfurilor transportate conform dispoziţiilor art.1 paragraful (1).
3. Procedura T2 nu se aplică mărfurilor transportate conform dispoziţiilor art.1 paragraful (1):
- (a) în Comunitate:
decât în cazul în care mărfurile sunt mărfuri comunitare. Prin “mărfuri comunitare” se înţelege mărfurile:- – care au fost obţinute în totalitate pe teritoriul vamal al Comunităţii fărăadăugare de mărfuri provenite din ţări terţe sau din teritorii care nu fac partedin teritoriul vamal al Comunităţii,
- – provenite din ţări sau din teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal alComunităţii şi care au fost puse în liberă circulaţie într-un stat membru,
- – obţinute pe teritoriul vamal al Comunităţii, fie din mărfuri vizate exclusiv la aldoilea alineat, fie din mărfuri vizate la primul şi al doilea alineat.
Totuşi, fără a afecta prevederile prezentei convenţii sau alte Acorduri încheiate de Comunitate, mărfurile care, cu toate că îndeplinesc condiţiile stabilite în unul din cele trei alineate precedente, sunt reintroduse în teritoriul vamal al Comunităţii, după ce au fost exportate în afara acestui teritoriu, nu sunt considerate mărfuri comunitare.
- (b) într-o ţară AELS:
decât în cazul în care mărfurile au ajuns în acea ţară AELS în procedura T2 şi sunt reexpediate în condiţiile speciale prevăzute la art. 9.
4. Dispoziţiile speciale prevăzute în prezenta convenţie şi referitoare la plasarea mărfurilor în procedura T2 se aplică şi la emiterea documentelor care stabilesc statutul comunitar al mărfurilor, iar mărfurile sub acoperirea unui asemenea document vor fi tratate la fel ca mărfurile transportate în procedura T2, fără a fi însă necesar ca documentul ce stabileşte statutul comunitar al mărfurilor să însoţească mărfurile.
Articolul 3
1. Însensulprezenteiconvenţii,termenul:
- (a) „tranzit” reprezintă un regim de circulaţie în virtutea căruia mărfurile sunt transportate, sub controlul autorităţilor competente, de la un birou al unei părţi contractante la un birou al aceleiaşi părţi contractante sau al altei părţi contractante, cu traversarea cel puţin a unei frontiere;
- (b) „ţară” reprezintă orice ţară AELS, orice stat membru al Comunităţii sau orice alt stat care a aderat la prezenta convenţie;
- (c) „ţară terţă” reprezintă orice stat care nu este parte contractantă la prezenta convenţie.
2. De la data la care aderarea unei ţări în calitate de parte contractantă nouă devine efectivă, în conformitate cu art.ul 15bis, orice referinţă la ţările AELS făcută în prezenta convenţie se aplică acestei ţări mutatis mutandis şi aceasta numai în termenii prezentei convenţii.
3. În aplicarea reglementărilor prezentei convenţii pentru procedurile T1 sau T2, ţările AELS şi Comunitatea şi statele sale membre au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii.
Articolul 4
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicării oricărui alt acord internaţional referitor la regimul de tranzit, fără a prejudicia limitele acestei aplicări în ce priveşte transporturile de mărfuri dintr-un punct în altul al Comunităţii şi limitele la emiterea documentelor care atestă statutul comunitar al mărfurilor.
2. Prezenta convenţie nu aduce atingere nici:
(a) circulaţiei mărfurilor în regim de admitere temporară şi (b) acordurilor privind traficul de frontieră4.
Articolul 5
În absenţa unui acord între părţile contractante şi o ţară terţă vizând aplicarea procedurii T1 sau T2 la traversarea acestei ţări terţe de către mărfurile care circulă între părţile contractante această procedură nu se aplică transporturilor pe teritoriul ţării terţe în cauză, decât în măsura în care traversarea acesteia din urmă se efectuează sub
2 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.30) 3 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, pg.30) 4 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.33)
acoperirea unui document de transport unic întocmit pe teritoriul unei părţi contractante, iar efectul regimului menţionat este suspendat pe teritoriul ţării terţe.
Articolul 6
Sub rezerva existenţei garanţiei aplicării măsurilor la care sunt supuse mărfurile, ţările au posibilitatea să instaureze între ele, pe calea unor aranjamente bilaterale sau multilaterale în cadrul procedurii T1 sau T2, proceduri simplificate conform criteriilor ce urmează să fie stabilite aşa cum se cere în apendicele I5 şi aplicabile anumitor tipuri de trafic sau întreprinderi.
Aceste aranjamente se comunică Comisiei Comunităţilor Europene şi celorlalte ţări.
Aplicarea regimului de tranzit
Articolul 7
1. Cu condiţia respectării tuturor dispoziţiilor speciale din prezenta convenţie, birourile competente din ţările AELS sunt împuternicite să-şi asume funcţiile de birouri de plecare, de tranzit, de destinaţie şi de garanţie.
2. Birourile competente din statele membre ale Comunităţii sunt împuternicite să accepte declaraţii T1 sau T27 pentru tranzitul către un birou de destinaţie situat într-o ţară AELS. Sub rezerva tuturor dispoziţiilor speciale din prezenta convenţie, acestea sunt, de asemenea, împuternicite să emită pentru mărfurile expediate către o ţară AELS documente care să ateste statutul comunitar al acestor mărfuri.
3. Atuncicândmaimultetransporturidemărfurisuntgrupateşiîncărcateîntr-unmijloc de transport unic8 şi sunt expediate grupat, printr-o singură operaţiune T1 sau T2, de către un principal obligat, de la acelaşi birou de plecare la acelaşi birou de destinaţie şi livrate aceluiaşi destinatar, o parte contractantă poate solicita ca, în afară de cazurile excepţionale, justificate corespunzător, trimiterile să figureze pe aceeaşi declaraţie T1 sau T2, cu listele de încărcătură corespunzătoare.
4. Fără a aduce atingere obligaţiilor legate de justificarea eventuală a statutului comunitar al mărfurilor, persoanele care întocmesc formalităţile de export la un birou de frontieră al uneia din părţile contractante pot să nu plaseze mărfurile sub procedura T1 sau T2, indiferent de regimul vamal în care urmează a fi plasate mărfurile la biroul vamal de frontieră vecin.
5. Fără a aduce atingere obligaţiei de justificare eventuală a statutului comunitar al mărfurilor, biroul de frontieră al părţii contractante, unde sunt întocmite formalităţile de export poate refuza plasarea mărfurilor în procedura T1 sau T2, dacă această procedură urmează să înceteze la biroul vamal de frontieră vecin.
5 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
6 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31) 7 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
8 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
9 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31)
Articolul 8
Mărfurile expediate sub acoperirea unei proceduri T1 sau T210 nu pot face obiectul nici unui adaos, sustragere sau înlocuire, în special atunci când expedierile sunt fracţionate, transbordate sau grupate.
Articolul 9
1. Mărfurile introduse într-o ţară AELS în procedura T2 şi susceptibile de a fi reexpediate sub aceeaşi procedură, trebuie să rămână permanent sub controlul autorităţii vamale a ţării respective, cu scopul de a li se garanta păstrarea identităţii şi integrităţii.
2. În cazul în care astfel de mărfuri sunt reexpediate dintr-o ţară AELS după ce au fost plasate în acea ţară AELS sub alt regim vamal decât cel de tranzit sau de antrepozitare, acestor mărfuri nu li se poate aplica procedura T2.
Această dispoziţie nu se aplică, totuşi, mărfurilor admise temporar în vederea prezentării la o expoziţie, târg sau altă manifestare publică similară şi care nu au suferit alt tratament decât cel necesar menţinerii lor în starea iniţială sau constând din fracţionarea loturilor expediate.
3. Încazulîncaremărfurilesuntreexpediatedintr-oţarăAELSdupăceaufostplasate sub regim de antrepozit, procedura T2 nu poate fi aplicată decât în următoarele condiţii:
– dacă mărfurile nu au fost antrepozitate pe o perioadă mai mare de cinci ani; totuşi, în ceea ce priveşte mărfurile menţionate în capitolele 1-24 din Nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale (Convenţia internaţională privind sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 14 iunie 1983), acest interval este limitat la şase luni,
– dacă mărfurile au fost depozitate în locuri speciale şi nu au suferit alt tratament decât cel necesar menţinerii lor în starea iniţială sau constând din fracţionarea loturilor expediate fără înlocuirea ambalajului,
– dacă orice tratament la care au fost supuse s-a efectuat sub supraveghere vamală.
4. Orice declaraţie T2 acceptată11 sau orice document care certifică statutul comunitar al mărfurilor, eliberat de un birou competent al unei ţări AELS trebuie să poarte o referinţă la declaraţia T212 sau la documentul corespunzător care certifică statutul comunitar al mărfurilor, în baza căruia mărfurile au intrat în ţara AELS şi să conţină toate menţiunile speciale ce apar pe acestea.
Articolul 10
10 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
11 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
12 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
13 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31)
1. Dacă la paragraful (2) de mai jos sau în apendice nu se prevede altceva, orice operaţiune T1 sau T2 trebuie să fie acoperită de o garanţie valabilă pentru toate părţile contractante implicate în operaţiunea respectivă.
2. Dispoziţiile paragrafulul 1 se aplică fără a aduce atingere dreptului:
(a) părţilor contractante de a conveni între ele să renunţe la garanţie pentru operaţiunile T1 sau T2 care implică numai teritoriile lor;
(b) unei părţi contractante de a nu solicita garanţie pentru partea din operaţiunea T1 sau T2 dintre biroul de plecare şi primul birou de tranzit.
Articolul 11
Ca regulă generală, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.
Se sigilează următoarele:
spaţiul care conţine mărfurile, când mijlocul de transport a fost deja agreat prin aplicarea altor reglementări sau a fost recunoscut de către biroul de plecare ca fiind corespunzător pentru sigilare;
fiecare colet în parte în alte cazuri.
3. dacă:
- (a) pot fi sigilate în mod simplu şi eficace;
- (b) sunt construite astfel încât nici o marfă să nu poată fi sustrasă sau introdusă fără efracţie care să lase urme vizibile sau fără ruperea sigiliilor;
- (c) nu conţine nici un spaţiu ascuns care să permită ascunderea unor mărfuri;
- (d) spaţiile rezervate pentru încărcare sunt uşor accesibile pentru inspecţia autorităţilor competente.
4. Biroul de plecare poate renunţa la sigilare dacă, având în vedere alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor din declaraţia T1 sau T2 sau din documentele suplimentare permite identificarea acestora15.
Articolul 12
1. Până la convenirea asupra unei proceduri pentru schimbul de informaţii statistice care să asigure ţărilor AELS şi statelor membre ale Comunităţii datele necesare pentru realizarea statisticilor lor de tranzit, o copie suplimentară a exemplarului nr. 4 al
14 Abrogat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
15 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.32)
Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca fiind corespunzătoare pentru sigilare
declaraţiei T1 sau T216 se înaintează, pentru scopuri statistice, cu excepţia cazului în care una din părţile contractante nu dispune altfel:
a) la primul birou de tranzit din fiecare ţară AELS;
b) la primul birou de tranzit din Comunitate pentru mărfurile care fac obiectul unei operaţiuni T1 sau T2 care începe într-o ţară AELS.
2. Totuşi, nu se solicită copia suplimentară sus menţionată atunci când mărfurile sunt transportate în condiţiile menţionate la Titlul III, Capitolul VIII din apendicele I17.
3. Principalul obligat sau reprezentantul său abilitat furnizează, la solicitarea departamentelor naţionale responsabile cu statisticile de tranzit, toate informaţiile referitoare la declaraţiile T1 sau T218 necesare la realizarea acestor statistici.
Asistenţa administrativă
Articolul 13
1. Autorităţile competente din ţările interesate îşi comunică reciproc toate informaţiile de care dispun şi care prezintă importanţă, în vederea asigurării aplicării corecte a prezentei convenţii.
2. Atunci când este necesar, autorităţile competente ale ţărilor interesate îşi comunică reciproc constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale şi informaţiile referitoare la toate operaţiunile de transport efectuate în procedură T1 sau T2, precum şi neregulile şi infracţiunile comise privind acest regim.
În plus, atunci când este necesar, ele îşi comunică reciproc constatările referitoare la mărfurile pentru care este prevăzută asistenţă administrativă şi care au făcut obiectul unui regim de antrepozit.
3. În cazul unor suspiciuni de nereguli sau infracţiuni privind mărfurile introduse într-o ţară care provin dintr-o altă ţară sau care au tranzitat printr-o ţară sau care au fost depozitate în regim de antrepozit, autorităţile competente ale ţărilor respective îşi comunică reciproc, la cerere, toate informaţiile privind:
a) condiţiile în care au fost transportate aceste mărfuri:
– indiferent de modul lor de reexpediere, când acestea au sosit în ţara în care se face solicitarea, sub procedură T1 sau T219, sau sub un document care certifică statutul comunitar al mărfurilor,
sau
– indiferent de modul de introducere, când acestea au fost reexpediate din această ţară, însoţite de un document T1 sau T2 sau sub un document care certifică statutul comunitar al mărfurilor;
16 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 17 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 18 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 19 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
b) condiţiile de antrepozitare a acelor mărfuri când au ajuns în ţara către care se face solicitarea sub procedură T220 sau sub acoperirea unui document care certifică statutul comunitar al mărfurilor sau când au fost reexpediate din această ţară sub procedură T2 sau sub acoperirea unui document care certifică statutul comunitar al mărfurilor.
4. Orice solicitare efectuată conform paragrafelor (1)-(3) trebuie să precizeze cazul sau cazurile la care se referă.
5. Dacă autoritatea competentă a unei ţări solicită asistenţă pe care ea însăşi nu ar fi în măsură să o furnizeze, în cazul în care i s-ar solicita aceasta, ea va menţiona acest element în cererea sa. Este la discreţia autorităţii competente căreia i-a fost adresată cererea să dea sau nu curs solicitării.
6. Informaţiile obţinute conform paragrafelor (1)-(3) se folosesc exclusiv în scopurile prezentei convenţii şi primesc în ţara beneficiară aceeaşi protecţie de care se bucură informaţiile de aceeaşi natură conform legislaţiei naţionale a ţării respective. Informaţiile astfel obţinute nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cu consimţământul scris al autorităţii competente care le-a comunicat şi cu restricţiile de orice natură precizate de autoritatea menţionată21.
Recuperarea creanţelor
Articolul 13bis
Autorităţile competente ale ţărilor în cauză îşi vor acorda una alteia asistenţă pentru recuperarea creanţelor în conformitate cu prevederile apendicelui IV, dacă aceste creanţe au apărut în legătură cu o operaţiune T1 sau T222.
Comisia mixtă
Articolul 14
1. Se instituie o Comisie mixtă în care este reprezentată fiecare parte contractantă la prezenta convenţie.
- Comisia mixtă se pronunţă de comun acord.
- Comisia mixtă se reuneşte ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe
an. Orice parte contractantă poate solicita convocarea unei reuniuni.
4. Comisia mixtă îşi adoptă propriile reguli de procedură care conţin, inter alia, prevederi privind convocarea reuniunilor şi desemnarea preşedintelui şi definirea mandatului acestuia.
5. Comisia mixtă poate decide să instituie orice fel de sub-comitet sau grup de lucru care o poate ajuta în exercitarea funcţiunilor sale.
20 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
21 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1991, pg.32) 22 Modificat prin Recomandarea 1/1994 din 11.11.1994 (JOCE L.91 din 05.04.1997, pg.17)
Articolul 15
1. Comisia mixtă răspunde de gestionarea şi aplicarea adecvată a prezentei convenţii. În acest scop, ea este informată în mod regulat de către părţile contractante cu privire la experienţa dobândită în aplicarea prezentei convenţii, şi face recomandări iar, în cazurile prevăzute la paragraful (3), adoptă decizii.
- Comisia recomandă, în special:a) amendamente la prezenta convenţie, altele decât cele menţionate la paragraful (3);b) orice altă măsură în vederea aplicării acesteia.
- Comisia mixtă adoptă prin decizie:a) amendamente la apendice; b) abrogat23;c) alte amendamente la prezenta convenţie care decurg din modificările la apendice;d) măsurile tranzitorii cerute în cazul aderării de noi state membre la Comunitate;e) invitarea către ţări terţe conform art. 3, paragraful (1), lit. c), în vederea aderării lor la prezenta convenţie, în conformitate cu art. 15bis24.
Deciziile luate în conformitate cu lit.a) – d) sunt puse în practică de părţile contractante în conformitate cu propria lor legislaţie25.
4. Dacă reprezentantul unei părţi contractante în cadrul Comisiei mixte a acceptat o decizie cu condiţia îndeplinirii unor cerinţe constituţionale, această decizie intră în vigoare, dacă nu se prevede o dată specifică, în prima zi a celei de-a doua luni de la notificarea privind ridicarea rezervei respective.
5. Deciziile comisiei mixte, la care se face referire la paragraful (3), lit.e) prin care se invită ţări terţe să adere la convenţie vor fi trimise Secretariatului general al Consiliului Comunităţilor Europene, care le va comunica ţărilor terţe în cauză, împreună cu textul convenţiei în vigoare la acea dată26.
6. De la data la care se face referire la paragraful 5, ţările terţe în cauză pot fi reprezentate în comisia mixtă, subcomitete şi grupuri de lucru prin observatori27.
23 Abrogat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
24 Modificat prin Recomandarea 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33) 25 Înlocuit prin Decizia 3/1997 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)
26 Înlocuit prin Decizia 3/1997 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)
27 Completat prin Recomandarea 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33)
Aderarea ţărilor terţe
Articolul 15bis
1. Orice ţară terţă poate deveni parte contractantă la prezenta Convenţie dacă este invitată să o facă de către depozitarul convenţiei, ca urmare a hotărârii comisiei mixte.
2. Ţara terţă invitată devine parte contractantă la prezenta convenţie prin depunerea unui instrument de aderare la Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene. Instrumentul va fi însoţit de o traducere a convenţiei în limba (ile) oficială (le) a(le) ţării terţe care aderă.
3. Aderarea va deveni efectivă în prima zi a celei de-a doua luni următoare depunerii instrumentului de aderare.
4. Depozitarul va notifica tuturor părţilor contractante data la care a fost depus instrumentul de aderare precum şi data la care aderarea va intra în vigoare.
5. Recomandările şi deciziile comisiei mixte, la care se face referire la art. 15, paragrafele 2 şi 3, adoptate de către comisia mixtă între data la care se face referire la paragraful 1 al acestui articol şi data la care aderarea devine efectivă vor fi de asemenea comunicate ţării terţe invitate, prin Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene.
O declaraţie de acceptare a acestor acte va fi inserată fie în instrumentul de aderare, fie într-un instrument separat depus la Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene într-un termen de şase luni de la comunicare. Dacă această declaraţie nu este depusă în cadrul acestui termen, aderarea va fi considerată nulă.
Dispoziţii diverse şi dispoziţii finale
Articolul 16
Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare privind asigurarea aplicării efective şi armonioase a dispoziţiilor prezentei convenţii, luând în considerare necesitatea de a reduce, pe cât posibil, formalităţile impuse operatorilor şi de a ajunge la soluţionarea corespunzătoare a oricăror dificultăţi ce ar apărea în aplicarea dispoziţiilor respective.
Articolul 17
Părţile contractante se informează reciproc asupra dispoziţiilor pe care le adoptă în vederea aplicării prezentei convenţii.
Articolul 18
Dispoziţiile prezentei convenţii nu contravin interdicţiilor sau restricţiilor de import, export sau de tranzit al mărfurilor, impuse de părţile contractante sau de statele membre ale
28 Completat prin Recomandarea 1/93 din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33)
Comunităţii şi justificate de moralitatea publică, de ordinea şi siguranţa publică, de protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protecţia patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţia proprietăţii industriale sau comerciale.
Articolul 19
Apendicele la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta29.
Articolul 20
1. Prezenta convenţie se aplică, pe de o parte teritoriilor pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de tratatul menţionat şi pe de altă parte teritoriilor ţărilor AELS.
2. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, principatului Liechtenstein atât timp cât acesta rămâne legat de Confederaţia Elveţiană printr-un tratat de uniune vamală.
Articolul 21
Orice parte contractantă poate denunţa prezenta convenţie cu un preaviz de douăsprezece luni adresat în scris depozitarului, care va notifica toate celelalte părţi contractante.
Articolul 22
1. Prezenta convenţie întră în vigoare la 1 ianuarie 1988, cu condiţia ca părţile contractante să-şi depună instrumentele de acceptare, înainte de 1 noiembrie 1987, la secretariatul Consilului Comunităţilor Europene care face oficiul de depozitar.
2. Dacă prezenta convenţie nu intră în vigoare la 1 ianuarie 1988, ea intră în vigoare în prima zi a lunii a doua de la depunerea ultimului instrument de acceptare.
3. Depozitarul comunică data depunerii instrumentului de acceptare al fiecărei părţi contractante şi data intrării în vigoare a prezentei convenţii.
Articolul 23
1. Odată cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, acordurile din 30 noiembrie 1972 şi din 23 noiembrie 1972 privind aplicarea reglementărilor tranzitului comunitar, încheiate de Austria şi, respectiv, Elveţia cu Comunitatea, precum şi acordul din 12 iulie 1977 privind extinderea aplicării reglementărilor referitoare la tranzitul comunitar îşi încetează valabilitatea.
2. Acordurile menţionate la paragraful 1 continuă, totuşi, să se aplice la operaţiunile T1 sau T2 începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
3. „Decizia de tranzit nordic” aplicată între Finlanda, Norvegia şi Suedia îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei convenţii.
29 Înlocuit prin Decizia nr. 3/97 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)
Articolul 24
Prezenta convenţie, întocmită într-un exemplar în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, portugheză, spaniolă, finlandeză, islandeză, norvegiană şi suedeză, toate textele având aceeaşi valabilitate, se depune la arhivele Secretariatului General al Consiliului Comunităţilor Europene, care trimite o copie autentificată a acesteia fiecărei părţi contractante.
