Lege 86 privind Codul vamal al României

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR SENATUL

Legea 86 privind Codul vamal al României
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I
DISPOZITII GENERALE
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare şi definiţii

Art. 1. – (1) Reglementările vamale cuprind prezentul cod, Regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.
(2) Codul se aplică schimbului de mărfuri şi bunuri dintre România şi alte ţări, fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute în alte domenii.
Art. 2. – (1) Reglementările vamale se aplică în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în măsura în care nu există dispoziţii contrare prevăzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.
(3) în punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării
sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.
(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
Art. 3. – (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie.
(2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului ţării şi al mării teritoriale.
Art. 4. – în sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. „Persoană” – persoană fizică sau juridică; în această definiţie se încadrează şi o asociaţie de persoane fizice care, deşi nu are personalitate juridică, este recunoscută de lege.
2. “Persoană stabilită în România – o persoană fizică cu
domiciliul ori reşedinţa în România sau o persoană juridică care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaţia de persoane prevăzută la pct. 1 cu sediul în România.
3. “Autoritate vamală” – autoritate investită, în principal, cu aplicarea reglementărilorvamale.
4. “Birou vamal” – unitate a autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute în reglementările vamale.
5. “Biroul vamal de intrare” – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie să fie dirijate fără întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare destinate analizei de risc.
6. “Biroul vamal de import” – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie indeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României.
7. “Biroul vamal de export” – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat
evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;
8. “Biroul vamal de iesire” – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care mărfurile trebuie să fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc.
9. “Decizie” – orice act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate sau identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine.
10. “Statut vamal” – statutul unei mărfi ca marfă românească sau străină.
11. “Mărfuri româneşti” -:
a) mărfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute în prezentul cod, care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări. Mărfurile obţinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea statut de marfă românească în cazurile de importanţă economică specială determinate prin Regulamentul vamal;
b) mărfuri importate care au fost puse în liberă circulaţie;
c) mărfuri obţinute pe teritoriul vamal al României fie din mărfurile prevăzute la lit.a) şi b), fie din mărfurile prevăzute la lit. b).
12. “Mărfuri străine” – altele decât cele definite la pct. 11.
Mărfurile româneşti îşi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României.
13. “Datorie vamală” – obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau export.
14. “Drepturi de import” -:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri;
b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul.
15. “Drepturi de export” -:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la exportul mărfurilor;
b) taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul.
16. “Debitor” – orice persoană obligată să achite datoria vamală.
17. “Supraveghere vamală” – orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
18. “Control vamal” – acte specifice efectuate de către autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României
şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.
19. “Destinatie vamală a mărfurilor” -:
. a)  plasarea mărfurilor sub un regim vamal;
. b)  introducerea mărfurilor într-o zonă liberă sau antrepozit liber;
. c)  reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;
. d)  distrugerea mărfurilor;
. e)  abandonarea mărfurilor în favoarea statului.
20. “Regim vamal” -:
a) punerea în liberă circulaţie;
b) tranzitul;
c) antrepozitarea vamală; d) perfecţionarea activă;
e) transformarea sub control vamal;
f) admiterea temporară;
g) perfecţionarea pasivă; h) exportul.
21. “Declaraţie vamală” – actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.
22. “Declarant” – persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală.
23. “Prezentarea mărfurilor în vamă” – reprezintă înştiinţarea autorităţii vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritatea vamală.
24. “Liber de vamă”- acţiune prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.
25. “Titularul regimului” – persoana în numele căreia s-a făcut
declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anteriorîn privinţa regimului vamal.
26. “Titularul autorizaţiei” – persoana căreia i s-a eliberat o autorizatie.
27. “Risc” – probabilitatea producerii la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă intre teritoriul vamal al României şi alte ţări şi la staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti, a unui eveniment care fie :
a) impiedică aplicarea corectă a reglementărilor legale;
b) compromite interesele financiare ale României;
c) constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa
României, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori.
28. “Gestionarea riscurilor” – determinarea sistematică a riscurilor şi punerea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri. Acest termen include activităţi de genul colectăriii de date şi de informaţii, analizării şi evaluării riscurilor, recomandării şi adoptării de măsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodică a procesului şi a rezultatelor sale, pe bază de surse şi de strategii nationale şi internationale.

CAPITOLUL II
Sistemul institutional al autoritătii vamale

Sectiunea a 1-a
Structura organizatorică a autorităţii vamale
Art. 5. – (1) Activitatea autorităţii vamale se exercită prin:
. a)  Autoritatea Naţională a Vămilor;
. b)  direcţiile regionale vamale;
c) birourile vamale.
(2) în cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale.
Art. 6. – (1) Autoritatea Naţională a Vămilor este organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organizarea şi funcţionarea acesteia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Autoritatea vamală are o siglă ale cărei caracteristici se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) Salarizarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevăzute de lege pentru funcţionarii publici şi de Statutul personalului vamal.
(4) Funcţiile generale şi specifice utilizate în Autoritatea Naţională a Vămilor, în direcţiile regionale vamale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin lege.
Art. 7. – (1) Direcţiile regionale vamale şi birourile vamale sunt unităţi subordonate Autorităţii Naţionale a Vămilor.
(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontieră sau închiderea celor existente se face prin hotărâre a Guvernului.
(3) Direcţiile regionale vamale, birourile vamale de interior şi punctele vamale se înfiinţează prin decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Art. 8. – Autoritatea vamală îşi desfăşoară activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spaţii date în folosinţă gratuită de către deţinătorii legali.

Sectiunea a 2-a
Atributiile autoritătii vamale 99

Art. 9. – (1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din tară.
(2) Controlul vamal se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi al Autorităţii Naţionale a Vămilor.
(3) în cazurile şi condiţiile prevăzute de prezentul cod şi de Regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua şi în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (2).
Art. 10. – (1) Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul
vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau scoaterea lor din tară.
(2) în cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie iniţiativă, fără acordul titularului.
(3) Când există indicii temeinice de fraudă, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienă şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată. Se consideră că există indicii temeinice de fraudă în situaţiile când agentul vamal:
a) descoperă, în timpul controlului indicii cu privire la existenţa unor mărfuri nedeclarate sau ascunse;
b) deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a săvârşi contraventii sau infractiuni vamale;
c) posedă date că persoana controlată a săvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;
d) constată comportamente neobişnuite din partea persoanei controlate.
(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei
corporale prevăzută în Codul de procedură penală.
Art. 11. – (1) Autoritatea vamală când are informaţii cu privire la
persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau
precursori ai acestora ascunse în corpul lor, poate, pe baza consimţământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală.
(2) în caz de refuz, agentul vamal solicită parchetului în a cărei rază de competenţă se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale.
Art. 12. – (1) Personalul vamal este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are dreptul să conducă la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încălcarea reglementărilor vamale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.
(2) Echipajele mobile ale autorităţii vamale, identificabile prin
dotări şi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificării respectării reglementărilor vamale, folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să
oprească, pot fi utilizate, pentru imobilizare, şi alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) în caz de infracţiuni flagrante, personalul vamal are obligaţia să înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi mijloacele de probă.
Art. 13. – (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condiţiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale,
precum şi în rada acestora.
(2) Comandantul sau, în absenţa sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat să primească autoritatea vamală, să o însoţească în timpul controlului şi să îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi aeronavelor comerciale
sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea sau plecarea din ţară.
Art. 14. – (1) Autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse reglementărilor vamale, în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţării. Pe durata controlului şi verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu, se pot reţine, potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice natură şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reţinerea documentelor se face pe baza unui proces verbal.
(2) în acest scop, autoritatea vamală poate:
a) verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective;
b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării şi expertizării mărfurilor;
c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor vamale;
d) desfăşura activităţile necesare pentru gestionarea riscurilor;
e) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra
schimbului de mărfuri dintre România şi alte ţări, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
f) identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal, precum şi persoanele care au legătură cu mărfurile şi se află în locurile verificate potrivit lit. a);
g) participa, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;
h) coopera direct cu alte instituţii centrale române sau cu administraţii vamale străine, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din convenţiile şi înţelegerile la care România este parte;
i) culege, prelucra şi utiliza informaţii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri.
Art. 15. – Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor şi, când
este cazul, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mărfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.
Art. 16. – (1) Organele poştale sunt obligate să prezinte, pentru control, autorităţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale.
(2) în exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondenţei şi trimiterilor poştale.
Art. 17. – (1) Autoritatea vamală îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod.
(2) Organele de poliţie şi alte autorităţi publice, ce au potrivit legii,
competenţe în domeniul controlului fiscal, al circulaţiei şi utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României, sunt obligate să anunţe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată când constată încălcări ale
reglementărilor vamale şi să depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelei încălcări şi documentele doveditoare.
Art. 18. – (1) în scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fâşie
de 30 de km în interiorul frontierei de stat.
(2) în zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală efectuează şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile.
Totodată, realizează controale inopinate, urmăreşte şi identifică persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.

Secţiunea a 3-a
Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

Art. 19. – Autoritatea Naţională a Vămilor şi direcţiile regionale vamale exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operaţiunilor realizate de către birourile vamale, asigurând aplicarea uniformă a reglementărilor vamale.
Art. 20. – Birourile vamale efectuează operaţiunile de control şi supraveghere vamală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările vamale.
Art. 21. – Autoritatea vamală comunică în condiţiile legii, la cererea ministerelor şi altor instituţii centrale, precum şi a Băncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale care le sunt necesare pentru
îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute de lege.

Sectiunea a 4-a
Personalul vamal. Drepturi şi obligaţii

Art. 22. – Personalul vamal cuprinde funcţionarii numiţi în funcţia
publică în cadrul sistemului instituţional al autorităţii vamale.
Art. 23. – Condiţiile de recrutare, de numire în funcţia publică, de promovare şi evaluare, precum şi de încetare a raportului de serviciu, se
stabilesc prin legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici şi personalului vamal.
Art. 24. – Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniformă, însemne, ecusoane distincte şi, după caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare a acestora se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 25. – (1) Personalul vamal îşi exercită atribuţiile în cadrul
operaţiunilor de control şi supraveghere vamală numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care suntînscrise competenţele conferite prin normele legale.
(2) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin
autoritătii vamale în exercitarea atributiilor care le revin.
Art. 26. – Personalul vamal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofiţerii de poliţie.
Art. 27. – (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta şi face
uz de armă, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor şi al muniţiilor, se stabileşte de conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor,
cu aprobarea ministrului finanţelor publice.
(2) Condiţiile în care personalul vamal are dreptul să deţină şi să poarte arme se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 28. – Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută, este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate,
precum şi a oricăror documente, date şi informaţii de care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt potrivit legii informaţii
de interes public.
Art. 29. – Personalul vamal este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine corectă şi integră, acţionând cu competenţă şi fermitate
pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.
Art. 30. – Autoritatea Naţională a Vămilor realizează formarea şi perfecţionarea personalului vamal prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vamă, precum şi prin programe de formare specializată în administraţia publică.

CAPITOLUL III
Dispoziţii generale privind drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementările vamale
Secţiunea a 1-a
Dreptul de reprezentare

Art. 31. – (1) în condiţiile prevăzute în prezentul cod, orice persoană îşi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile prevăzute în
reglementările vamale.
(2) Reprezentarea poate fi directă sau indirectă.
(3) în cazul reprezentării directe, reprezentantul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane.
(4) în cazul reprezentării indirecte, reprezentantul acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
(5) Reprezentantul trebuie să fie stabilit în România, cu următoarele excepţii:
a) în cazul declarării mărfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporară;
b) în cazurile când mărfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.
(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în condiţiile prevăzute de Regulamentul vamal.
(7) Reprezentantul are obligaţia să declare că acţionează pentru persoana care l-a împuternicit, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă şi să fie investit cu puterea de reprezentare.
(8) O persoană care nu declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane sau care declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane fără a fi împuternicită să facă aceasta, se consideră că acţionează în nume propriu şi pe contul său.
(9) Autoritatea vamală poate cere, oricărei persoane care declară că acţionează în numele sau pe seama altei persoane, să facă dovada calităţii şi capacităţii sale de a acţiona ca reprezentant.

Sectiunea a 2-a
Agenţi economici autorizaţi

Art. 32. – (1) Autoritatea vamală acordă pe baza criteriilor 11
prevăzute în prezenta secţiune şi, dacă este necesar, după consultarea altor autorităţi competente, statutul de “agent economic autorizat”
oricărui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte controlul vamal
privind securitatea şi siguranţa, şi/sau de anumite simplificări prevăzute de reglementările vamale.
(2) Statutul de agent economic autorizat se acordă pe baza
următoarelorcriterii:
a) lipsa înregistrărilor în baza de date a autorităţii vamale,
referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant;
b) un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor
comerciale, şi, dacă este cazul, a documentelor de transport care să permită efectuarea controlului vamal;
c) dovada solvabilităţii financiare, dacă este cazul, şi, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzătoare de securitate şi siguranţă legate de gestionarea riscurilor.
(3) Prin Regulamentul vamal se stabilesc normele privind :
a) acordarea statutului de agent economic autorizat;
b) eliberarea autorizărilor pentru utilizarea simplificărilor;
c) stabilirea autorităţii vamale care acordă statutul de agent economic autorizat şi care eliberează autorizaţia prevăzută la lit. b).
d) tipul de facilitate şi limitele acesteia care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale referitoare la securitate şi siguranţă,
ţinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;
e) condiţiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

Sectiunea a 3-a 
Decizii privind aplicarea reglementărilor vamale

Art. 33. – (1) O persoană care solicită autorităţii vamale să ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale, este obligată să
furnizeze toate informaţiile şi documentele necesare acestei autorităţii pentru a se pronunţa.
(2) Decizia se adoptă şi se comunică solicitantului în termenele prevăzute prin Regulamentul vamal sau alte acte normative.
(3) Când solicitarea este formulată în scris, decizia se adoptă în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primită de autoritatea vamală şi se comunică în scris solicitantului. Termenul prevăzut poate fi depăşit când autoritatea vamală se află în imposibilitatea de a-l respecta. într-o astfel de situaţie, autoritatea vamală informează solicitantul, anterior expirării termenului, asupra motivelor care justifică depăşirea termenului, precum şi cu noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.
(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamală în scris trebuie să menţioneze motivele pe care se întemeiază şi să facă trimitere la dreptul de introducere a unei acţiuni prevăzute în prezentul cod.
Art. 34. – Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, deciziile autorităţii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptării.
Art. 35. -(1)0 decizie favorabilă persoanei interesate se anulează când a fost luată pe baza unor informaţii eronate sau incomplete şi dacă solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete.
(2) Anularea se comunică de autoritatea vamală persoanei căreia i s-a adresat şi produce efecte de la data adoptării deciziei anulate.
Art. 36. – (1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului
administrative nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, o decizie favorabilă
persoanei interesate este revocată sau modificată când, în alte cazuri decât cele menţionate în art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia.
(2) O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată şi când persoana căreia îi este adresată nu îndeplineşte o obligaţie care îi revine prin această decizie.
(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică persoanei căreia i se adresează şi produce efecte de la data aducerii la cunoştinţă. în cazuri excepţionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamală poate amâna data aplicării revocării sau modificării.
Cazurile excepţionale se vor detalia în Regulamentul vamal,

Sectiunea a 4-a
Informatii

Art. 37. – (1) Persoanele interesate au dreptul să solicite autorităţii vamale, în scris, informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată dacă aceasta nu are legătură cu o operaţiune de import sau export ce urmează a fi realizată.
(2) La cerere se anexează, dacă este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator.
(3) Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamală, mai ales ca rezultat al analizelor şi expertizelor efectuate asupra mărfurilor sau al returnării acestora, cheltuielile corespunzătoare vor fi facturate solicitantului.
Art. 38. – (1) Autoritatea Naţională a Vămilor emite informaţii
tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisă a persoanei interesate, conform Regulamentului vamal.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) obligă autoritatea vamală în faţa solicitantului numai în privinţa clasificării tarifare a mărfurilor sau pentru determinarea originii mărfurilor. Informaţiile obligă autoritatea
vamală doar pentru mărfurile care sunt vămuite după data la care au fost furnizate informatiile.
(3) Titularul informaţiei tarifare obligatorii trebuie să facă dovada că mărfurile declarate sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie.
(4) Titularul unei informaţii obligatorii în materie de origine trebuie să facă dovada că mărfurile declarate şi circumstanţele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie.
Art. 39. -(1)0 informaţie tarifară obligatorie este valabilă pentru o perioadă de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadă de 3 ani. Prin excepţie de la prevederile art. 35, informaţia obligatorie se anulează de autoritatea vamală dacă s-a bazat pe informaţii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.
(2) Informaţia tarifară obligatorie încetează să mai fie valabilă:
a) ca urmare a adoptării unei reglementări cu ale cărei prevederi informaţia nu mai este conformă;
b) ca urmare a unei modificări a Notelor explicative la
Nomenclatura Combinată sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificări a Notelor explicative la Nomenclatura Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, publicată în Monitorul Oficial al României;
c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiţia ca titularul să fie înştiinţat cu privire la aceasta.
(3) Informaţia obligatorie în materie de origine încetează să mai fie valabilă:
a) ca urmare a adoptării unei reglementări sau încheierii de către România a unui acord cu ale căror prevederi informaţia obligatorie nu mai este conformă;
b) când devine incompatibilă cu regulile de origine prevăzute în legislaţia în vigoare;
c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiţia ca titularul să fie înştiinţat cu privire la aceasta.
(4) Dispoziţiile alin. (2) lit. a) şi b), alin. (3) lit. a) şi b) se aplică de la data intrării în vigoare a actelor menţionate, iar cele de la alin. (2) lit. c) şi (3) lit. c) de la data înştiinţării.
(5) Titularul unei informaţii obligatorii care a încetat să mai fie valabilă, conform alin. (2) lit. b) şi c) sau alin. (3) lit. b) şi c), poate să se folosească în continuare de această informaţie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum şi a altor drepturi pe o durată de 6 luni, în situaţia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpărarea sau vânzarea mărfurilor, pe baza informaţiei obligatorii înainte ca încetarea valabilităţii să se fi produs. în cazul produselor pentru care se prezintă un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităţilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
(6) Aplicarea dispoziţiilor cuprinse în informaţiile obligatorii are efect asupra determinării drepturilor de import sau export şi asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarării mărfurilor în vamă cu condiţia ca certificatul de import sau export să fi fost eliberat în baza informaţiilor obligatorii.

Sectiunea a 5-a
Alte dispoziţii

Art. 40. – (1) Autoritatea vamală poate să efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le consideră necesare pentru a asigura
aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, precum şi staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti.
(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazează pe o analiză de risc ce utilizează procedee informatice în scopul de a
determina şi cuantifica riscurile şi de a elabora măsurile necesare evaluării acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamală şi, dacă este cazul, a unora stabilite la nivel internaţional. Pentru punerea în practică a măsurilor de gestionare a riscurilor autoritatea vamală utilizează un sistem electronic corespunzător.
(3) Când controlul este efectuat de către altă autoritate, acesta se desfăşoară sub coordonarea autorităţii vamale şi, în măsura posibilului, în acelaşi moment şi acelaşi loc.
(4) în cadrul controlului, autoritatea vamală şi alte autorităţi
competente pot schimba între ele datele primite în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, precum şi cu staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti, dacă este necesar în scopul diminuarii riscului.
Art. 41. – (1) în scopul aplicării reglementărilor vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul de mărfuri dintre România şi alte ţări, este obligată să furnizeze autorităţii vamale la cererea acestora şi în termenul stabilit, toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice sprijin necesar.
(2) Informaţiile care, prin natura lor, sunt confidenţiale sau care sunt oferite pe bază de confidenţialitate impun obligaţia păstrării
secretului profesional. Acestea nu se dezvăluie de către autoritatea vamală fără permisiunea expresă a persoanei sau autorităţii care le-a furnizat. Comunicarea informaţiilor este permisă când autoritatea vamală poate fi obligată sau autorizată să facă aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinţa protejării datelor personale sau în legătură cu procedurile judiciare.
Art. 42. – (1) Persoanele implicate păstrează documentele menţionate în art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp
de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculează astfel:
a) în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte împrejurări
decât cele prevăzute la lit. b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau cele de export;
b) în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finală, de la sfârşitul anului în care ele încetează a mai fi supuse supravegherii vamale;
c) în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;
d) în cazul mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care ele părăsesc incinta respectivă.
(2) în cazul în care în urma efectuării unui control vamal în ceea ce
priveşte o datorie vamală se stabileşte necesitatea corectării acesteia în evidenţele contabile, termenele prevăzute la alin. (1) se prelungesc cu un an calendaristic.
Art. 43. – Cursurile pieţei valutare utilizate în scopul aplicării legislaţiei vamale sunt cele stabilite şi publicate de Banca Naţională a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileşte prin Regulamentul vamal.
Art. 44. – Prin Regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care aplicarea reglementărilor vamale poate fi simplificată.