Norme Tehnice de utilizare a sistemului de control al exportului

/in /by

TITLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1 – Prezentele norme stabilesc procedura de export prin utilizarea Sistemului de control al exportului.

Art. 2 – Sistemul de control al exportului este un sistem bazat pe o aplicaţie informatică, denumită în continuare aplicaţia ECS-RO, care asigură transmiterea electronică a datelor, structurate în conformitate cu standardele agreate ale mesajelor.

Art. 3 – Normele tehnice de utilizare a Sistemului de control al exportului se aplică tuturor mărfurilor destinate a părăsi teritoriul vamal al Comunităţii, fie pe baza unei declaraţii vamale, fie, când ieşirea din Comunitate nu este reglementată de o declaraţie vamală, pe baza unei declaraţii sumare de ieşire.

Art. 4 – În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) DEE – Document Electronic de Export: declaraţia vamală de export sub formă electronică, întocmită în aplicaţia ECS-RO, care conţine elementele de securitate şi siguranţă prevăzute de anexa nr. 30a la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar;

b) EAD – Export Accompanying Document – document de însoţire al exportului: document tipărit din aplicaţia ECS-RO care însoţeşte mărfurile de la biroul vamal de export la biroul vamal de ieşire, întocmit conform modelului prevăzut în anexa nr. 45g la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, ce conţine elementele de securitate şi siguranţă prevăzute de anexa nr. 30a la acelaşi regulament;

ANEXĂ

c) ELOI – Export List of Items – listă de articole la export: document tipărit din aplicaţia ECS-RO, care însoţeşte mărfurile de la biroul vamal de export la biroul vamal de ieşire, întocmit conform prevederilor art. 796a, alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar şi modelului prevăzut în anexa nr. 45h la acelaşi regulament;

  1. d)  LRN – Local Reference Number – număr de referinţă local: numărul acordat de operatorul economic declaraţiei vamale sau sumare în vederea identificării în aplicaţia ECS-RO;
  2. e)  MRN – Movement Reference Number – număr de referinţă al declaraţiei vamale sau sumare: număr unic de înregistrare al declaraţiei vamale sau sumare alocat de aplicaţia ECS-RO;
  3. f)  AER – Anticipated Export Record – înregistrare anticipată a exportului: mesaj electronic care conţine informaţii extrase din DEE, generat automat de aplicaţia ECS-RO la acordarea liberului de vamă la export, ce se transmite de la biroul vamal de export la biroul vamal de ieşire;
  4. g)  SSD – Safety and Security Document – document de securitate şi siguranţă: document întocmit conform prevederilor art. 787, alin. (2), lit. a) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar şi modelului prevăzut în anexa nr. 45i la acelaşi regulament;
  5. h)  SSLOI – Safety and Security List of Items – listă de articole securitate şi siguranţă: document întocmit conform art. 787, alin. (2), lit. a) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar şi modelului prevăzut în anexa nr. 45j la acelaşi regulament;
  6. i)  EXS – Exit Summary Declaration – declaraţie sumară de ieşire: document întocmit conform art. 842a din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar şi anexei nr. 30a la acelaşi regulament.Art. 5 – (1) Următoarele categorii de mărfuri se declară în aplicaţia ECS-RO, dar nu fac obiectul prevederilor privind schimbul de date privind exportul, efectuat între autorităţile vamale cu ajutorul tehnologiilor informaţiei şi reţelelor informatice din Partea II – „Destinaţia vamală”, Titlul IV – „Dispoziţii de aplicare referitoare la export”, Cap. 3 – „Schimbul de date privind exportul, efectuat între autorităţile vamale cu ajutorul tehnologiilor informaţiei şi a reţelelor informatice” din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar:

a) mărfurile preluate într-un contract de transport unic, care asigură ieşirea acestora de pe teritoriul vamal comunitar, de către societăţile de cale ferată, serviciile poştale, companiile aeriene sau maritime, cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 793, alin. (2), lit. b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar;

b) – abrogat;

c) mărfurile destinate exportului, ce tranzitează teritoriul vamal al Comunităţii pe baza unui document T1, T2 sau a unui carnet TIR/ATA;

d) energia electrică şi mărfurile transportate prin conducte;

e) mărfurile a căror valoare nu depăşeşte 3000 euro şi pentru care declaraţia vamală de export se depune la biroul vamal de ieşire;

f) – abrogat.

(2) Mărfurilor menţionate la alin. (1) li se aplică numai formalităţile vamale prevăzute a fi efectuate la biroul vamal de export. Biroul vamal de export competent încheie ulterior operaţiunea de export, în procedură manuală, pe baza documentelor justificative care confirmă că mărfurile în cauză au părăsit teritoriul vamal comunitar.

TITLUL II
Declararea mărfurilor utilizând declaraţia vamală de export sub formă electronică

Capitolul I

Formalităţi la biroul vamal de export

A. Întocmirea declaraţiei vamale de export

Art. 6 – Declararea mărfurilor pentru export se realizează prin completarea de către declarant/reprezentant, în aplicaţia ECS-RO, a DEE, potrivit dispoziţiilor cuprinse la art. 212, 213 şi 222 – 224 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar. DEE conţine în mod obligatoriu LRN- ul atribuit de declarant/reprezentant.

Art. 7 – După completare, DEE se transmite prin intermediul aplicaţiei ECS-RO către biroul vamal de export competent. Transmiterea DEE către biroul vamal de export se face în condiţiile prevăzute de art. 199, 592b, 592c şi 592d din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 8 – (1) După transmiterea DEE, declarantul/reprezentantul depune la biroul vamal de export competent documentele însoţitoare, conform art. 221 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) vor fi însoţite de un document tipărit după forma DEE din aplicaţia ECS-RO, semnat de către declarant/reprezentant.

B. Acceptarea declaraţiei vamale de export

Art. 9 – Lucrătorul vamal identifică DEE în aplicaţia ECS-RO pe baza LRN-ului şi verifică corectitudinea datelor înscrise în acest document.

Art. 10 – (1) În cazul în care respectă dispoziţiile stabilite la art. 62 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, declaraţia este acceptată, acesteia atribuindui-se MRN-ul în mod automat de către aplicaţia ECS-RO.

(2) În situaţiile prevăzute la art. 5, alin. (1), lit. a), b), c) şi f), MRN-ul se înscrie în documentele respective.

(3) Dacă declaraţia nu este acceptată, biroul vamal de export comunică prin intermediul aplicaţiei ECS-RO declarantului/reprezentantului motivele neacceptării.

C. Rectificarea declaraţiei vamale de export

Art. 11 – Declarantul/reprezentantul poate solicita rectificarea uneia sau mai multor date din declaraţie, după ce aceasta a fost acceptată de biroul vamal de export, în condiţiile prevăzute de art. 65 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 12 – Cererea de rectificare se transmite prin intermediul aplicaţiei ECS-RO la biroul vamal de export.

Art. 13 – (1) Dacă biroul vamal de export acceptă cererea de rectificare, declarantul/reprezentantul procedează la modificarea DEE conform datelor solicitate în cerere. Declaraţia rectificată păstrează MRN-ul şi data acceptării declaraţiei iniţiale.

(2) Prevederile art. 8, alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul DEE rectificate.

Art. 14 – În cazul în care biroul vamal de export respinge cererea, acesta comunică comunică prin intermediul aplicaţiei ECS-RO declarantului/reprezentantului motivele respingerii.

D. Invalidarea declaraţiei vamale de export

Art. 15 – (1) Declarantul/reprezentantul poate solicita invalidarea declaraţiei, după ce aceasta a fost acceptată de biroul vamal, în condiţiile prevăzute de art. 66 din Regulamentul CEE nr. 2.913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar şi art. 251 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

(2) Cererea de invalidare se transmite prin intermediul aplicaţiei ECS-RO la biroul vamal de export.

Art. 16 – În cazul în care biroul vamal de export respinge cererea, acesta comunică prin intermediul aplicaţiei ECS-RO declarantului/reprezentantului motivele respingerii.

E. Decizia de control

Art. 17 – În situaţia în care, în urma efectuării analizei de risc pe baza informaţiilor gestionate automat de către sistemul informatic sau a altor elemente privind operaţiunea de export, biroul vamal de export ia decizia de a nu controla documentele însoţitoare şi/sau mărfurile declarate, această decizie este menţionată în DEE, prin înscrierea în câmpul „rezultatul controlului” a codului „A2” cu semnificaţia „Considerat satisfăcător”, mărfurile urmând să primească liber de vamă.

Art. 18 – Dacă biroul vamal ia decizia de a controla documentele însoţitoare şi/sau mărfurile declarate, declaraţia este trecută în starea „sub control”. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. 240 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

F. Efectuarea controlului

Art. 19 – În situaţia prevăzută la art. 18 controlul se desfăşoară pe baza informaţiilor cuprinse în DEE şi a documentelor însoţitoare, cu respectarea prevederilor art. 68 – 72 din Regulamentul CEE nr. 2.913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, precum şi ale art. 239 – 247 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 20 – Dacă în timpul efectuării controlului nu se constată discrepanţe între datele înscrise în DEE, documentele însoţitoare şi mărfurile examinate, lucrătorul vamal înregistrează acest rezultat în DEE prin înscrierea în câmpul „rezultatul controlului” a codului „A1” cu semnificaţia „Satisfăcător”.

Art. 21 – (1) În situaţia în care se constată discrepanţe minore între datele înscrise în DEE, documentele însoţitoare şi mărfurile examinate, acestea sunt comunicate prin intermediul aplicaţiei ECS-RO declarantului/reprezentantului, stabilindu-i-se un termen de răspuns.

(2) Biroul vamal poate efectua modificări asupra datelor cuprinse în declaraţie numai cu acceptul declarantului/reprezentantului, în acest caz mărfurile urmînd să primească liber de vamă.

(3) Dacă modificările nu sunt acceptate de declarant/reprezentant sau la expirarea termenului acordat, lucrătorul vamal poate acorda liber de vamă cu respectarea prevederilor art. 247 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 22 – Când în urma controlului biroul vamal de export constată discrepanţe majore între datele declarate şi cele constatate, acestea sunt transmise informatic declarantului/reprezentatului prin înscrierea în DEE, în câmpul „rezultatul controlului”, a codului „B1” cu semnificaţia „Nesatisfăcător”.

Art. 23 – Biroul vamal de export decide dacă discrepanţele constatate între datele înscrise în DEE, documentele anexate şi mărfurile examinate se consideră minore sau majore.

Art. 24 – Înainte de acordarea liberului de vamă lucrătorul vamal aplică, dacă este cazul, sigilii.

G. Liberul de vamă

Art. 25 – (1) Liberul de vamă se acordă conform dispoziţiilor stabilite la art. 73 şi 74 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar şi ale art. 248 – art. 250 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

(2) Lucrătorul vamal tipăreşte EAD şi, după caz, ELOI, pe care le înmânează declarantului/reprezentantului, conform prevederilor art. 796a din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 26 – (1) Biroul vamal de export comunică informatic declarantului/ reprezentantului că mărfurile au părăsit teritoriul vamal comunitar, după primirea mesajului „Rezultatele ieşirii” de la biroul vamal de ieşire. Forma comunicării este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentele norme.

(2) La solicitarea declarantului/reprezentantului, biroul vamal de export certifică comunicarea prevăzută la alin. (1) prin aplicarea ştampilei şi a semnăturii.

….

DOWNLOAD LEGE COMPLETA

Norme Tehnice privind activitatea autorităţii vamale de administrare a cotelor tarifare

/in /by

NORME TEHNICE
privind activitatea autorităţii vamale de administrare a cotelor tarifare comunitare în România

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1 Prezentele norme stabilesc modul de funcţionare în România a sistemului de gestionare a cotelor tarifare comunitare administrate de Direcţia Generală Impozitare şi Uniunea Vamală, denumită în continuare DG TAXUD, din cadrul Comisiei Europene.

Art.2 Sistemul de gestionare a cotelor tarifare comunitare se bazează pe principiul „primul venit, primul servit”, reglementat de art. 20 din Regulamentul Consiliului nr. 2913/1992 de stabilire a Codului Vamal Comunitar şi art. 308 lit. a) – c) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454 din 2 iulie 1993 privind dispoziţii de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de stabilire a Codului vamal Comunitar, cu modificările ulterioare.

Art.3 Administrarea în România a sistemului de gestionare a cotelor tarifare comunitare se face de către autoritatea vamală prin Biroul Central de Cote, denumit în continuare BCC, şi birourile vamale.

Art.4 Dispoziţiile prezentului ordin nu sunt aplicabile pentru contingentele, altele decât cotele tarifare, gestionate în baza unui certificat (licenţă) de punere în liberă circulaţie şi care sunt identificate cu numerele de referinţă : 09.0001, 09.0003, 09.3002 până la 09.3999 şi 09.4000 până la 09.4999. Acestea sunt administrate, în funcţie de organizarea pieţei, de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, sau de alte instituţii prevăzute de lege.

Art.5 Autoritatea vamală din România este informată de DG TAXUD cu privire la instituirea, blocarea, epuizarea sau redeschiderea de cote tarifare şi acordarea procentului de alocare.

CAPITOLUL II
DEFINIŢI

Art.6 În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie :
Cotă tarifară – volum de mărfuri exprimat cantitativ sau valoric ce poate fi pus în liberă circulaţie cu reducerea sau exonerarea taxelor vamale;
a) Valabilitatea cotei – intervalul de timp în care pentru mărfurile ce fac obiectul cotei tarifare poate fi acceptată punerea în liberă circulaţie cu reducerea sau exonerarea taxelor vamale;
c) Sistem de cote tarifare, denumit în continuare TQS – sistem de gestionare a cotelor tarifare comunitare administrate de DG TAXUD;
d) Aplicaţie TQS – aplicaţie informatică în baza căreia se realizează procesarea datelor aferente cotelor tarifare;
e) Cerere de alocare – solicitare de aplicare a reducerii sau exonerării taxelor vamale în cadrul unei cote tarifare care constă în depunerea declaraţiei vamale completată corespunzător şi acceptată de biroul vamal;
f) TARIC – bază de date ce cuprinde un cumul de reglementări comunitare, aplicabile în domeniul vamal şi este utilizat pentru importul şi exportul mărfurilor, precum, şi în caz de nevoie, la comerţul între statele membre;
g) SMS – sistem de administrare a unei baze de date ce cuprinde specimene de ştampile şi sigilii, aplicabil în domeniul vamal.

….

DOWNLOAD LEGE COMPLETA

Norme tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar/comun

/in /by

PARTEA I 

Prevederi generale

1. (1) Prezentele Norme tehnice se aplica regimului de tranzit comunitar intern/extern, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările ulterioare şi Regulamentul Comisiei (CEE) nr.2454/93 din 2 iulie 1993, de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului Consiliului(CEE) nr.2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările ulterioare (numite în continuare Codul vamal comunitar, respectiv Regulamentul vamal comunitar) şi regimului de tranzit comun, prevazut în Convenţia privind regimul de tranzit comun (numită în continuare Convenţie) la care Romania a devenit parte contractanta începând cu data de 01 ianuarie 2006.

(2) Regimul de tranzit comunitar extern se aplică mărfurilor transportate pe mijloace de transport rutiere, pe calea ferată, pe cale aeriană, pe cale maritimă sau prin conducte, în conformitate cu prevederile art. 91 şi 93 din Codul vamal comunitar şi art.340c, alin.(3), art.340e din Regulamentul vamal comunitar, respectiv:

a) mărfurilor necomunitare la intrarea pe teritoriul Comunităţii (de ex. la intrarea în Romania dintr-o ţară terţă), mărfurilor necomunitare transportate între două birouri vamale din Comunitate (de ex. intre doua birouri vamale din România);

b) mărfurilor comunitare care se exportă, în situaţiile prevăzute la art. 340c, alin.(3) din Regulamentul vamal comunitar.

(3) Regimul de tranzit comunitar intern se aplică mărfurilor comunitare transportate conform prevederilor art.163-165 din Codul vamal comunitar şi art. 340c, alin. (1)-(2), respectiv:

a) mărfurilor comunitare care circulă dintr-un punct în altul, pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu traversarea teritoriului unei ţări terţe şi fără modificarea statutului lor vamal;

b) mărfurilor comunitare care circulă din/către teritoriul vamal al Comunităţii către/din teritoritoriul vamal în care se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE sau între teritorii în care nu se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE (referitoare la TVA).

2. (1) În aplicarea prezentelor norme, prin termenii de mai jos se înţelege:

a) birou centralizator – biroul autorităţii vamale cu următoarele funcţii principale: efectuarea procedurii de cercetare, acordarea asistenţei pentru recuperarea creanţelor, implementarea NCTS (Noul Sistem Computerizat de Tranzit), gestionarea datelor de referinţă şi asigurarea tuturor funcţiilor specifice serviciilor centrale;

b) principal obligat – persoana care îşi exprimă voinţa de a efectua o operaţiune de tranzit prin depunerea declaraţiei de tranzit prevăzute în acest scop;

c) NCTS (New Computerised Transit System) – Noul Sistem Computerizat de Tranzit;

d) NCTS_RO – aplicaţia nationala NCTS;

e) procedura alternativă – procedura bazată pe documente tipizate (declaraţia vamală în detaliu), care permite depunerea declaraţiei de tranzit atunci când nu este posibilă depunerea acesteia prin tehnici de procesare a datelor în NCTS_RO;

f) document de însoţire a tranzitului – documentul utilizat în NCTS, cu valoare de declaraţie de tranzit, care însoţeşte mărfurile până la biroul de destinaţie.

(2) Biroul centralizator funcţionează în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

(3) Biroul de garanţie funcţionează în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor pentru garanţia globală, dispensa de garanţie şi garanţia izolată pe titluri, iar în cazul utilizării celorlalte tipuri de garanţii birourile de plecare devin şi birouri de garanţie.

3. (1) Pot efectua operaţiuni de tranzit comunitar/comun în procedură T1/T2, în calitate de principal obligat, persoanele cu sediul în România care se încadreaza în una din urmatoarele situatii:

– sunt autorizate în calitate de comisionar în vamă,

– sunt autorizate să declare mărfuri în procedura simplificată de vămuire la domiciliu,

– îşi declară mărfurile în nume propriu,

– sunt societăţi de transport de mărfuri sau reprezentanţi ai unor societăţi de transport de mărfuri.

(2) În vederea obţinerii calităţii de principal obligat şi introducerii datelor de identificare în NCTS_RO, persoana transmite la Autoritatea Naţională a Vămilor:

– „Formularul de înregistrare a principalului obligat”, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme;

– „Formularul de înregistrare în NCTS”, completat cu datele de identificare, al carui model se regăseşte în anexa nr.2 la prezentele norme;

– copie după certificatul de înregistrare; 

– copie dupa un document care atesta incadrarea la una din calitatile prevazute la paragraful 1).

(3) Numărul de înregistrare şi numărul de identificare – TIN vor fi comunicate, în scris, principalului obligat.

(4) Numerele de înregistrare şi numerele de identificare – TIN, atribuite la nivel naţional pana la data intrarii in vigoare a prezentelor norme tehnice (in aplicarea procedurii T1RO) raman valabile pentru efectuarea operaţiunilor de tranzit comunitar/comun (procedura T1/T2).

4. (1) Declaraţiile de tranzit T1/T2 pot fi deschise la birourile de plecare din România şi de către principali obligaţi cu sediul în alte state membre sau in alte părţi contractante ale Convenţiei, după cum urmează:

– prin utilizarea unei garanţii izolate constituită la biroul de plecare, sau

– prin utilizarea unei garanţii globale sau a unei dispense de garanţie, în baza unui certificat de garanţie globală/dispensă eliberat de către biroul de garanţie din tara unde este constituită garanţia.

(2) În acest caz, în rubrica 50 – Principal obligat, a declaraţiei de tranzit, se înscriu datele de referinta ale principalului obligat străin, titular al garantiei (inclusiv TIN-ul).

(3) Pentru preluarea datelor despre principalul obligat străin în aplicaţia NCTS, cu cel putin 24 ore înaintea emiterii primei operaţiuni de tranzit în aplicatia NCTS este obligatorie transmiterea prin fax, la Autoritatea Naţională a Vămilor – Biroul centralizator, a următoarelor documente:

– „Formularul de înregistrare în NCTS”, completat cu datele principalului obligat străin, inclusiv TIN-ul atribuit de ţara unde a fost constituită garanţia. Rubrica „Cod unic de înregistrare” este facultativă. Formularul trebuie semnat şi ştampilat de către principalul obligat străin sau de reprezentantul acestuia în Romania, caz in care se anexeaza si contractul de reprezentare.

– Copie după Certificatul de garanţie globală sau de dispensă de garanţie (TC31 sau TC33) al principalului obligat străin.

(4). În aplicarea regimului vamal de tranzit comunitar/comun la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, funcţionează Serviciul Tranzit Vamal care îndeplineşte atribuţiuni specifice unui Birou Centralizator – pentru procedura de cercetare şi confirmarea declaraţiilor de tranzit şi următoarele structuri subordonate acestuia:

• Biroul de Garanţie – pentru garanţia globală/dispensa de garanţie şi garanţia izolată prin titluri;

• Compartimentul Asistenţă Vamală de Specialitate care îndeplineşte atribuţiuni specifice de Help-Desk NCTS.

PARTEA A II A 

GARANŢII 

Capitolul I 

Autorizarea în vederea utilizării garanţiei globale, 

a garanţiei globale de sumă redusă şi a dispensei de garanţie 

Secţiunea 1 

Dispoziţii generale 

5. (1) Autorizaţia se acordă numai principalilor obligaţi care:

a) sunt stabiliţi în ţara în care este constituită garanţia, respectiv au sediul în România;

b) folosesc în mod regulat regimul de tranzit comunitar/comun;

c) nu au comis infracţiuni grave sau repetate la adresa legislaţiei vamale sau fiscale ;

d) dispun de evidenţe care să permită autorităţii vamale să efectueze un control eficace.

(2) Se consideră că un principal obligat „foloseşte în mod regulat” regimul de tranzit, în situaţia în care efectuează cel puţin 100 de operaţiuni de tranzit într-un an calendaristic.

6. Autorizaţia se acordă de către Autoritatea Naţională a Vămilor la propunerea biroului de garanţie.

7. Anexa I a Apendicelui I al Convenţiei/Anexa 44c din Regulamentul vamal comunitar cuprinde lista mărfurilor care prezintă riscuri crescute de fraudă (marfuri sensibile), cantităţile de la care aceste mărfuri devin sensibile şi suma garanţiei ce trebuie constituită obligatoriu pe unitatea de măsură.

8. Pentru a fi autorizat să utilizeze garanţia globală de sumă redusă sau dispensa de garanţie, principalul obligat trebuie să facă dovada că îndeplineşte criteriile prevăzute la art. 57, respectiv Anexa III, Apendicele I din Convenţie/Anexa 46b din Regulamentul vamal comunitar.

Secţiunea a 2-a 

Procedura de autorizare 

A. Dosarul de autorizare 

9. Principalul obligat trebuie să prezinte în scris o cerere de autorizare datată şi semnată care să cuprindă:

– datele de identificare ale societăţii;

– biroul/birourile de plecare din România unde va depune documente T1/T2;

– informaţii referitoare la frecvenţa utilizării regimului de tranzit;

– felul mărfurilor care vor face obiectul documentelor T1/T2;

– tipul de simplificare cerut, respectiv utilizarea garanţiei globale pentru mărfuri nesensibile şi/sau sensibile, nivelul care se solicita din suma de referinţă (100%, 50% sau 30%) sau, dispensa de garantie;

– orice alte informaţii care să permită autorităţii vamale sa stabileasca în ce măsură principalul obligat îşi poate respecta obligaţiile asumate in calitate de titular al regimului de tranzit.

10. (1) Cererea de autorizare trebuie însoţită de următoarele documente:

a) pentru autorizarea în vederea utilizării garanţiei globale pentru mărfuri nesensibile, la 100% din suma de referinţă:

– aviz de la biroul vamal sau birourile vamale că nu este înregistrat cu debite în evidenţa contabilă a acestora;

– situaţia operaţiunilor de tranzit efectuate în anul precedent, conform următorului model:

Luna Nr. de operaţiuni Valoarea mărfurilor tranzitate în euro Nivelul taxei vamale cel mai ridicat (%) Garanţia aferentă mărfurilor tranzitate în RON Suma taxelor vamale, TVA şi accize pentru săptămâna cea mai reprezentativă (RON)
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
Total
Suma de referinţă propusă:

– documentele prevăzute la litera a) şi ultimul bilanţ contabil/ultima balanţă în copie,

– copie după autorizaţia de principal obligat/formularul de înregistrare a numărului de identificare care atestă anii de experienţă în utilizarea regimului de tranzit,

c) pentru autorizarea în vederea utilizării garanţiei globale pentru mărfuri nesensibile la 30% din suma de referinţă:

– toate documentele prevăzute la literele a) şi b);

– aviz de la biroul vamal/birourile vamale că nu figurează cu operaţiuni de tranzit neîncheiate până la o dată stabilită cu 30 zile înainte de data depunerii cererii de autorizare;

– dovezi din care să rezulte că atinge un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală, respectiv îndeplineşte două din condiţiile următoare:

• este autorizat pentru accesul direct la aplicaţia NCTS;

• înscrie pe declaraţia de tranzit date suplimentare, altele decât cele obligatorii (încadrarea tarifară a mărfurilor, suma exactă a garanţiei, valoarea mărfurilor tranzitate). În cazul în care principalul obligat prezintă declaraţia de tranzit la mai multe birouri vamale de plecare, este obligatorie depunerea unei declaraţii angajament, din care să rezulte ce date suplimentare se angajează să înscrie în declaraţia de tranzit;

• prezintă declaraţia de tranzit la un singur birou vamal de plecare.

d) pentru autorizarea în vederea dispensei de garanţie pentru mărfuri nesensibile, este obligatoriu ca principalul obligat să fi utlizat garanţia globală sau garanţia izolată, pentru operaţiunile de tranzit efectuate cu cel puţin trei ani în urmă. Se vor prezenta toate documentele prevăzute la literele a), b) şi c) şi dovezi din care să rezulte că îşi poate gestiona transporturile, respectiv:

• copie licenţă de transport, dacă efectuează el însuşi transporturile,

• copie contracte de transport pe termen lung încheiate cu societăţi de transport.

– dovezi care să ateste capacitatea financiară suficientă pentru a-şi îndeplini angajamentele sale, respectiv scrisoare de bonitate eliberată de un garant.

e) pentru autorizarea în vederea utilizarii garanţiei globale pentru mărfurile sensibile la 100% din suma de referinţă:

– aviz de la biroul vamal/birourile vamale că nu are debite înregistrate în evidenţa contabilă a acestuia/acestora,

– balanţa mărfurilor sensibile tranzitate

• Calculul garanţiei se va face în funcţie de valorile cuprinse în coloana a 5-a a Anexei I la Apendicele I al Convenţiei/ Anexa 44C din Regulamentul vamal comunitar.

– ultimul bilanţ contabil/ultima balanţă contabilă,

– dovezi din care să rezulte că atinge un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală conform celor menţionate la litera c) fie,

– dovezi că îşi poate gestiona transporturile, conform celor menţionate la litera d).

f) pentru autorizarea în vederea utilizării garanţiei globale pentru mărfuri sensibile, la 50% din suma de referinţă:

– aviz de la biroul vamal că nu are debite înregistrate în evidenţa contabilă a biroului vamal de plecare;

– balanţa mărfurilor sensibile tranzitate

– dovada din care rezultă că a utilizat regimul de tranzit pe parcursul a 2 ani (respectiv copie autorizaţie principal obligat/formular de înregistrare a numărului de identificare);

…..

DOWNLOAD LEGE COMPLETA

Conventia Privind Regimul de Tranzit Comun

/in /by

CONVENŢIA PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN ÎNCHEIATĂ LA 20 MAI 1987, LA INTERLAKEN

REPUBLICA AUSTRIA, REPUBLICA FINLANDA, REPUBLICA ISLANDA, REGATUL NORVEGIEI, REGATUL SUEDIEI, CONFEDERAŢIA ELVEŢIANĂ, denumite în continuare ţările AELS şi COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ,
denumită în continuare Comunitatea, Având în vedere Acordurile de liber schimb încheiate între Comunitate şi fiecare din ţările AELS;

Având în vedere Declaraţia comună pentru crearea unui Spaţiu Economic European, adoptată de miniştrii ţărilor AELS şi de statele membre ale Comunităţii, precum şi de Comisia Comunităţilor Europene la Luxemburg, la 9 aprilie 1984, în special pentru simplificarea formalităţilor la frontiere şi a regulilor de origine;

Având în vedere Convenţia privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu mărfuri, încheiată între ţările AELS şi Comunitate, care introduce un document administrativ unic pentru a fi utilizat în aceste schimburi;

Având în vedere că introducerea acestui document unic utilizat în cadrul unui regim de tranzit comun pentru transportul mărfurilor între Comunitate şi ţările AELS şi între ţările AELS ar conduce la simplificări;

Având în vedere că modalitatea cea mai adecvată de a atinge acest obiectiv este să se extindă ţărilor AELS care nu aplică regimul de tranzit utilizat în prezent la transporturile de mărfuri în interiorul Comunităţii, între Comunitate şi Elveţia sau Austria, şi între Austria şi Elveţia;

Având în vedere, de asemenea, „Decizia de tranzit nordic” aplicată între Finlanda, Norvegia şi Suedia,

AU HOTĂRÂT să încheie următoarea Convenţie:

1 Rectificare la Convenţie (JOCE L. 243 din 27.08.87, p.50)

Dispoziţii generale

Articolul 1

1. Prezenta convenţie stabileşte măsuri pentru transportul mărfurilor în tranzit între Comunitate şi ţările AELS, precum şi între ţările AELS, incluzând, după caz, mărfurile transbordate, reexpediate sau antrepozitate şi introduce în acest scop un regim de tranzit comun, indiferent de natura şi originea mărfurilor.

2. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei convenţii, în special cele privind garanţia, mărfurile care circulă în interiorul Comunităţii se consideră ca fiind plasate în regim de tranzit comunitar.

3. Sub rezerva dispoziţiilor art. 7–12, regulile privind regimul de tranzit comun sunt prezentate în apendicele I şi II.

4. Declaraţiile şi documentele de tranzit utilizate în scopul regimului de tranzit comun trebuie să fie în conformitate şi întocmite în baza dispoziţiilor apendicelui III.

Articolul 2

1. RegimuldetranzitcomunestedescrisîncontinuarecaproceduraT1sauprocedura T2, după caz.

2. Procedura T1 se poate aplica tuturor mărfurilor transportate conform dispoziţiilor art.1 paragraful (1).

3. Procedura T2 nu se aplică mărfurilor transportate conform dispoziţiilor art.1 paragraful (1):

  1. (a)  în Comunitate:
    decât în cazul în care mărfurile sunt mărfuri comunitare. Prin “mărfuri comunitare” se înţelege mărfurile:

    • –  care au fost obţinute în totalitate pe teritoriul vamal al Comunităţii fărăadăugare de mărfuri provenite din ţări terţe sau din teritorii care nu fac partedin teritoriul vamal al Comunităţii,
    • –  provenite din ţări sau din teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal alComunităţii şi care au fost puse în liberă circulaţie într-un stat membru,
    • –  obţinute pe teritoriul vamal al Comunităţii, fie din mărfuri vizate exclusiv la aldoilea alineat, fie din mărfuri vizate la primul şi al doilea alineat.
      Totuşi, fără a afecta prevederile prezentei convenţii sau alte Acorduri încheiate de Comunitate, mărfurile care, cu toate că îndeplinesc condiţiile stabilite în unul din cele trei alineate precedente, sunt reintroduse în teritoriul vamal al Comunităţii, după ce au fost exportate în afara acestui teritoriu, nu sunt considerate mărfuri comunitare.
  2. (b)  într-o ţară AELS:
    decât în cazul în care mărfurile au ajuns în acea ţară AELS în procedura T2 şi sunt reexpediate în condiţiile speciale prevăzute la art. 9.

4. Dispoziţiile speciale prevăzute în prezenta convenţie şi referitoare la plasarea mărfurilor în procedura T2 se aplică şi la emiterea documentelor care stabilesc statutul comunitar al mărfurilor, iar mărfurile sub acoperirea unui asemenea document vor fi tratate la fel ca mărfurile transportate în procedura T2, fără a fi însă necesar ca documentul ce stabileşte statutul comunitar al mărfurilor să însoţească mărfurile.

Articolul 3

1. Însensulprezenteiconvenţii,termenul:

  1. (a)  „tranzit” reprezintă un regim de circulaţie în virtutea căruia mărfurile sunt transportate, sub controlul autorităţilor competente, de la un birou al unei părţi contractante la un birou al aceleiaşi părţi contractante sau al altei părţi contractante, cu traversarea cel puţin a unei frontiere;
  2. (b)  „ţară” reprezintă orice ţară AELS, orice stat membru al Comunităţii sau orice alt stat care a aderat la prezenta convenţie;
  3. (c)  „ţară terţă” reprezintă orice stat care nu este parte contractantă la prezenta convenţie.

2. De la data la care aderarea unei ţări în calitate de parte contractantă nouă devine efectivă, în conformitate cu art.ul 15bis, orice referinţă la ţările AELS făcută în prezenta convenţie se aplică acestei ţări mutatis mutandis şi aceasta numai în termenii prezentei convenţii.

3. În aplicarea reglementărilor prezentei convenţii pentru procedurile T1 sau T2, ţările AELS şi Comunitatea şi statele sale membre au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii.

Articolul 4

1. Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicării oricărui alt acord internaţional referitor la regimul de tranzit, fără a prejudicia limitele acestei aplicări în ce priveşte transporturile de mărfuri dintr-un punct în altul al Comunităţii şi limitele la emiterea documentelor care atestă statutul comunitar al mărfurilor.

2. Prezenta convenţie nu aduce atingere nici:
(a) circulaţiei mărfurilor în regim de admitere temporară şi (b) acordurilor privind traficul de frontieră4.

Articolul 5

În absenţa unui acord între părţile contractante şi o ţară terţă vizând aplicarea procedurii T1 sau T2 la traversarea acestei ţări terţe de către mărfurile care circulă între părţile contractante această procedură nu se aplică transporturilor pe teritoriul ţării terţe în cauză, decât în măsura în care traversarea acesteia din urmă se efectuează sub

2 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.30) 3 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, pg.30) 4 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.33)

acoperirea unui document de transport unic întocmit pe teritoriul unei părţi contractante, iar efectul regimului menţionat este suspendat pe teritoriul ţării terţe.

Articolul 6

Sub rezerva existenţei garanţiei aplicării măsurilor la care sunt supuse mărfurile, ţările au posibilitatea să instaureze între ele, pe calea unor aranjamente bilaterale sau multilaterale în cadrul procedurii T1 sau T2, proceduri simplificate conform criteriilor ce urmează să fie stabilite aşa cum se cere în apendicele I5 şi aplicabile anumitor tipuri de trafic sau întreprinderi.

Aceste aranjamente se comunică Comisiei Comunităţilor Europene şi celorlalte ţări.

Aplicarea regimului de tranzit

Articolul 7

1. Cu condiţia respectării tuturor dispoziţiilor speciale din prezenta convenţie, birourile competente din ţările AELS sunt împuternicite să-şi asume funcţiile de birouri de plecare, de tranzit, de destinaţie şi de garanţie.

2. Birourile competente din statele membre ale Comunităţii sunt împuternicite să accepte declaraţii T1 sau T27 pentru tranzitul către un birou de destinaţie situat într-o ţară AELS. Sub rezerva tuturor dispoziţiilor speciale din prezenta convenţie, acestea sunt, de asemenea, împuternicite să emită pentru mărfurile expediate către o ţară AELS documente care să ateste statutul comunitar al acestor mărfuri.

3. Atuncicândmaimultetransporturidemărfurisuntgrupateşiîncărcateîntr-unmijloc de transport unic8 şi sunt expediate grupat, printr-o singură operaţiune T1 sau T2, de către un principal obligat, de la acelaşi birou de plecare la acelaşi birou de destinaţie şi livrate aceluiaşi destinatar, o parte contractantă poate solicita ca, în afară de cazurile excepţionale, justificate corespunzător, trimiterile să figureze pe aceeaşi declaraţie T1 sau T2, cu listele de încărcătură corespunzătoare.

4. Fără a aduce atingere obligaţiilor legate de justificarea eventuală a statutului comunitar al mărfurilor, persoanele care întocmesc formalităţile de export la un birou de frontieră al uneia din părţile contractante pot să nu plaseze mărfurile sub procedura T1 sau T2, indiferent de regimul vamal în care urmează a fi plasate mărfurile la biroul vamal de frontieră vecin.

5. Fără a aduce atingere obligaţiei de justificare eventuală a statutului comunitar al mărfurilor, biroul de frontieră al părţii contractante, unde sunt întocmite formalităţile de export poate refuza plasarea mărfurilor în procedura T1 sau T2, dacă această procedură urmează să înceteze la biroul vamal de frontieră vecin.

5 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
6 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31) 7 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
8 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
9 Modificat prin Recomandarea nr. 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31)

Articolul 8

Mărfurile expediate sub acoperirea unei proceduri T1 sau T210 nu pot face obiectul nici unui adaos, sustragere sau înlocuire, în special atunci când expedierile sunt fracţionate, transbordate sau grupate.

Articolul 9

1. Mărfurile introduse într-o ţară AELS în procedura T2 şi susceptibile de a fi reexpediate sub aceeaşi procedură, trebuie să rămână permanent sub controlul autorităţii vamale a ţării respective, cu scopul de a li se garanta păstrarea identităţii şi integrităţii.

2. În cazul în care astfel de mărfuri sunt reexpediate dintr-o ţară AELS după ce au fost plasate în acea ţară AELS sub alt regim vamal decât cel de tranzit sau de antrepozitare, acestor mărfuri nu li se poate aplica procedura T2.

Această dispoziţie nu se aplică, totuşi, mărfurilor admise temporar în vederea prezentării la o expoziţie, târg sau altă manifestare publică similară şi care nu au suferit alt tratament decât cel necesar menţinerii lor în starea iniţială sau constând din fracţionarea loturilor expediate.

3. Încazulîncaremărfurilesuntreexpediatedintr-oţarăAELSdupăceaufostplasate sub regim de antrepozit, procedura T2 nu poate fi aplicată decât în următoarele condiţii:

– dacă mărfurile nu au fost antrepozitate pe o perioadă mai mare de cinci ani; totuşi, în ceea ce priveşte mărfurile menţionate în capitolele 1-24 din Nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale (Convenţia internaţională privind sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 14 iunie 1983), acest interval este limitat la şase luni,

– dacă mărfurile au fost depozitate în locuri speciale şi nu au suferit alt tratament decât cel necesar menţinerii lor în starea iniţială sau constând din fracţionarea loturilor expediate fără înlocuirea ambalajului,

– dacă orice tratament la care au fost supuse s-a efectuat sub supraveghere vamală.

4. Orice declaraţie T2 acceptată11 sau orice document care certifică statutul comunitar al mărfurilor, eliberat de un birou competent al unei ţări AELS trebuie să poarte o referinţă la declaraţia T212 sau la documentul corespunzător care certifică statutul comunitar al mărfurilor, în baza căruia mărfurile au intrat în ţara AELS şi să conţină toate menţiunile speciale ce apar pe acestea.

Articolul 10

10 Modificat prin Decizia nr. 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
11 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
12 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
13 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.31)

1. Dacă la paragraful (2) de mai jos sau în apendice nu se prevede altceva, orice operaţiune T1 sau T2 trebuie să fie acoperită de o garanţie valabilă pentru toate părţile contractante implicate în operaţiunea respectivă.

2. Dispoziţiile paragrafulul 1 se aplică fără a aduce atingere dreptului:

(a) părţilor contractante de a conveni între ele să renunţe la garanţie pentru operaţiunile T1 sau T2 care implică numai teritoriile lor;

(b) unei părţi contractante de a nu solicita garanţie pentru partea din operaţiunea T1 sau T2 dintre biroul de plecare şi primul birou de tranzit.

Articolul 11
Ca regulă generală, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.

Se sigilează următoarele:

spaţiul care conţine mărfurile, când mijlocul de transport a fost deja agreat prin aplicarea altor reglementări sau a fost recunoscut de către biroul de plecare ca fiind corespunzător pentru sigilare;

fiecare colet în parte în alte cazuri.

3. dacă:

  1. (a)  pot fi sigilate în mod simplu şi eficace;
  2. (b)  sunt construite astfel încât nici o marfă să nu poată fi sustrasă sau introdusă fără efracţie care să lase urme vizibile sau fără ruperea sigiliilor;
  3. (c)  nu conţine nici un spaţiu ascuns care să permită ascunderea unor mărfuri;
  4. (d)  spaţiile rezervate pentru încărcare sunt uşor accesibile pentru inspecţia autorităţilor competente.

4. Biroul de plecare poate renunţa la sigilare dacă, având în vedere alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor din declaraţia T1 sau T2 sau din documentele suplimentare permite identificarea acestora15.

Articolul 12

1. Până la convenirea asupra unei proceduri pentru schimbul de informaţii statistice care să asigure ţărilor AELS şi statelor membre ale Comunităţii datele necesare pentru realizarea statisticilor lor de tranzit, o copie suplimentară a exemplarului nr. 4 al

14 Abrogat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
15 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1993, pg.32)

Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca fiind corespunzătoare pentru sigilare

declaraţiei T1 sau T216 se înaintează, pentru scopuri statistice, cu excepţia cazului în care una din părţile contractante nu dispune altfel:

a) la primul birou de tranzit din fiecare ţară AELS;

b) la primul birou de tranzit din Comunitate pentru mărfurile care fac obiectul unei operaţiuni T1 sau T2 care începe într-o ţară AELS.

2. Totuşi, nu se solicită copia suplimentară sus menţionată atunci când mărfurile sunt transportate în condiţiile menţionate la Titlul III, Capitolul VIII din apendicele I17.

3. Principalul obligat sau reprezentantul său abilitat furnizează, la solicitarea departamentelor naţionale responsabile cu statisticile de tranzit, toate informaţiile referitoare la declaraţiile T1 sau T218 necesare la realizarea acestor statistici.

Asistenţa administrativă

Articolul 13

1. Autorităţile competente din ţările interesate îşi comunică reciproc toate informaţiile de care dispun şi care prezintă importanţă, în vederea asigurării aplicării corecte a prezentei convenţii.

2. Atunci când este necesar, autorităţile competente ale ţărilor interesate îşi comunică reciproc constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale şi informaţiile referitoare la toate operaţiunile de transport efectuate în procedură T1 sau T2, precum şi neregulile şi infracţiunile comise privind acest regim.

În plus, atunci când este necesar, ele îşi comunică reciproc constatările referitoare la mărfurile pentru care este prevăzută asistenţă administrativă şi care au făcut obiectul unui regim de antrepozit.

3. În cazul unor suspiciuni de nereguli sau infracţiuni privind mărfurile introduse într-o ţară care provin dintr-o altă ţară sau care au tranzitat printr-o ţară sau care au fost depozitate în regim de antrepozit, autorităţile competente ale ţărilor respective îşi comunică reciproc, la cerere, toate informaţiile privind:

a) condiţiile în care au fost transportate aceste mărfuri:

– indiferent de modul lor de reexpediere, când acestea au sosit în ţara în care se face solicitarea, sub procedură T1 sau T219, sau sub un document care certifică statutul comunitar al mărfurilor,

sau

– indiferent de modul de introducere, când acestea au fost reexpediate din această ţară, însoţite de un document T1 sau T2 sau sub un document care certifică statutul comunitar al mărfurilor;

16 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 17 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 18 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001) 19 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)

b) condiţiile de antrepozitare a acelor mărfuri când au ajuns în ţara către care se face solicitarea sub procedură T220 sau sub acoperirea unui document care certifică statutul comunitar al mărfurilor sau când au fost reexpediate din această ţară sub procedură T2 sau sub acoperirea unui document care certifică statutul comunitar al mărfurilor.

4. Orice solicitare efectuată conform paragrafelor (1)-(3) trebuie să precizeze cazul sau cazurile la care se referă.

5. Dacă autoritatea competentă a unei ţări solicită asistenţă pe care ea însăşi nu ar fi în măsură să o furnizeze, în cazul în care i s-ar solicita aceasta, ea va menţiona acest element în cererea sa. Este la discreţia autorităţii competente căreia i-a fost adresată cererea să dea sau nu curs solicitării.

6. Informaţiile obţinute conform paragrafelor (1)-(3) se folosesc exclusiv în scopurile prezentei convenţii şi primesc în ţara beneficiară aceeaşi protecţie de care se bucură informaţiile de aceeaşi natură conform legislaţiei naţionale a ţării respective. Informaţiile astfel obţinute nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cu consimţământul scris al autorităţii competente care le-a comunicat şi cu restricţiile de orice natură precizate de autoritatea menţionată21.

Recuperarea creanţelor

Articolul 13bis

Autorităţile competente ale ţărilor în cauză îşi vor acorda una alteia asistenţă pentru recuperarea creanţelor în conformitate cu prevederile apendicelui IV, dacă aceste creanţe au apărut în legătură cu o operaţiune T1 sau T222.

Comisia mixtă

Articolul 14

1. Se instituie o Comisie mixtă în care este reprezentată fiecare parte contractantă la prezenta convenţie.

  1. Comisia mixtă se pronunţă de comun acord.
  2. Comisia mixtă se reuneşte ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe

an. Orice parte contractantă poate solicita convocarea unei reuniuni.

4. Comisia mixtă îşi adoptă propriile reguli de procedură care conţin, inter alia, prevederi privind convocarea reuniunilor şi desemnarea preşedintelui şi definirea mandatului acestuia.

5. Comisia mixtă poate decide să instituie orice fel de sub-comitet sau grup de lucru care o poate ajuta în exercitarea funcţiunilor sale.

20 Modificat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
21 Modificat prin Recomandarea 1/1991, din 19.09.1991 (JOCE L.25 din 02.02.1991, pg.32) 22 Modificat prin Recomandarea 1/1994 din 11.11.1994 (JOCE L.91 din 05.04.1997, pg.17)

Articolul 15

1. Comisia mixtă răspunde de gestionarea şi aplicarea adecvată a prezentei convenţii. În acest scop, ea este informată în mod regulat de către părţile contractante cu privire la experienţa dobândită în aplicarea prezentei convenţii, şi face recomandări iar, în cazurile prevăzute la paragraful (3), adoptă decizii.

  1. Comisia recomandă, în special:a) amendamente la prezenta convenţie, altele decât cele menţionate la paragraful (3);b) orice altă măsură în vederea aplicării acesteia.
  2. Comisia mixtă adoptă prin decizie:a) amendamente la apendice; b) abrogat23;c) alte amendamente la prezenta convenţie care decurg din modificările la apendice;d) măsurile tranzitorii cerute în cazul aderării de noi state membre la Comunitate;e) invitarea către ţări terţe conform art. 3, paragraful (1), lit. c), în vederea aderării lor la prezenta convenţie, în conformitate cu art. 15bis24.

Deciziile luate în conformitate cu lit.a) – d) sunt puse în practică de părţile contractante în conformitate cu propria lor legislaţie25.

4. Dacă reprezentantul unei părţi contractante în cadrul Comisiei mixte a acceptat o decizie cu condiţia îndeplinirii unor cerinţe constituţionale, această decizie intră în vigoare, dacă nu se prevede o dată specifică, în prima zi a celei de-a doua luni de la notificarea privind ridicarea rezervei respective.

5. Deciziile comisiei mixte, la care se face referire la paragraful (3), lit.e) prin care se invită ţări terţe să adere la convenţie vor fi trimise Secretariatului general al Consiliului Comunităţilor Europene, care le va comunica ţărilor terţe în cauză, împreună cu textul convenţiei în vigoare la acea dată26.

6. De la data la care se face referire la paragraful 5, ţările terţe în cauză pot fi reprezentate în comisia mixtă, subcomitete şi grupuri de lucru prin observatori27.

23 Abrogat prin Decizia 1/2000, din 20.12.2000 (JOCE L.9 din 12.01.2001)
24 Modificat prin Recomandarea 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33) 25 Înlocuit prin Decizia 3/1997 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)
26 Înlocuit prin Decizia 3/1997 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)
27 Completat prin Recomandarea 1/1993, din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33)

Aderarea ţărilor terţe

Articolul 15bis

1. Orice ţară terţă poate deveni parte contractantă la prezenta Convenţie dacă este invitată să o facă de către depozitarul convenţiei, ca urmare a hotărârii comisiei mixte.

2. Ţara terţă invitată devine parte contractantă la prezenta convenţie prin depunerea unui instrument de aderare la Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene. Instrumentul va fi însoţit de o traducere a convenţiei în limba (ile) oficială (le) a(le) ţării terţe care aderă.

3. Aderarea va deveni efectivă în prima zi a celei de-a doua luni următoare depunerii instrumentului de aderare.

4. Depozitarul va notifica tuturor părţilor contractante data la care a fost depus instrumentul de aderare precum şi data la care aderarea va intra în vigoare.

5. Recomandările şi deciziile comisiei mixte, la care se face referire la art. 15, paragrafele 2 şi 3, adoptate de către comisia mixtă între data la care se face referire la paragraful 1 al acestui articol şi data la care aderarea devine efectivă vor fi de asemenea comunicate ţării terţe invitate, prin Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene.

O declaraţie de acceptare a acestor acte va fi inserată fie în instrumentul de aderare, fie într-un instrument separat depus la Secretariatul general al Consiliului Comunităţilor Europene într-un termen de şase luni de la comunicare. Dacă această declaraţie nu este depusă în cadrul acestui termen, aderarea va fi considerată nulă.

Dispoziţii diverse şi dispoziţii finale

Articolul 16

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare privind asigurarea aplicării efective şi armonioase a dispoziţiilor prezentei convenţii, luând în considerare necesitatea de a reduce, pe cât posibil, formalităţile impuse operatorilor şi de a ajunge la soluţionarea corespunzătoare a oricăror dificultăţi ce ar apărea în aplicarea dispoziţiilor respective.

Articolul 17

Părţile contractante se informează reciproc asupra dispoziţiilor pe care le adoptă în vederea aplicării prezentei convenţii.

Articolul 18

Dispoziţiile prezentei convenţii nu contravin interdicţiilor sau restricţiilor de import, export sau de tranzit al mărfurilor, impuse de părţile contractante sau de statele membre ale

28 Completat prin Recomandarea 1/93 din 23.09.1993 (JOCE L.36 din 14.02.1996, p.33)

Comunităţii şi justificate de moralitatea publică, de ordinea şi siguranţa publică, de protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protecţia patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţia proprietăţii industriale sau comerciale.

Articolul 19
Apendicele la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta29.

Articolul 20

1. Prezenta convenţie se aplică, pe de o parte teritoriilor pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de tratatul menţionat şi pe de altă parte teritoriilor ţărilor AELS.

2. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, principatului Liechtenstein atât timp cât acesta rămâne legat de Confederaţia Elveţiană printr-un tratat de uniune vamală.

Articolul 21

Orice parte contractantă poate denunţa prezenta convenţie cu un preaviz de douăsprezece luni adresat în scris depozitarului, care va notifica toate celelalte părţi contractante.

Articolul 22

1. Prezenta convenţie întră în vigoare la 1 ianuarie 1988, cu condiţia ca părţile contractante să-şi depună instrumentele de acceptare, înainte de 1 noiembrie 1987, la secretariatul Consilului Comunităţilor Europene care face oficiul de depozitar.

2. Dacă prezenta convenţie nu intră în vigoare la 1 ianuarie 1988, ea intră în vigoare în prima zi a lunii a doua de la depunerea ultimului instrument de acceptare.

3. Depozitarul comunică data depunerii instrumentului de acceptare al fiecărei părţi contractante şi data intrării în vigoare a prezentei convenţii.

Articolul 23

1. Odată cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, acordurile din 30 noiembrie 1972 şi din 23 noiembrie 1972 privind aplicarea reglementărilor tranzitului comunitar, încheiate de Austria şi, respectiv, Elveţia cu Comunitatea, precum şi acordul din 12 iulie 1977 privind extinderea aplicării reglementărilor referitoare la tranzitul comunitar îşi încetează valabilitatea.

2. Acordurile menţionate la paragraful 1 continuă, totuşi, să se aplice la operaţiunile T1 sau T2 începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

3. „Decizia de tranzit nordic” aplicată între Finlanda, Norvegia şi Suedia îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei convenţii.

29 Înlocuit prin Decizia nr. 3/97 din 23.07.1997 (JOCE L.238 din 29.08.1997, p.30)

Articolul 24

Prezenta convenţie, întocmită într-un exemplar în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, portugheză, spaniolă, finlandeză, islandeză, norvegiană şi suedeză, toate textele având aceeaşi valabilitate, se depune la arhivele Secretariatului General al Consiliului Comunităţilor Europene, care trimite o copie autentificată a acesteia fiecărei părţi contractante.

DOWNLOAD LEGE COMPLETA