Archive for month: June, 2015

ORDIN PENTRU APROBAREA NORMELOR DE AUTORIZARE A REGIMURILOR VAMALE ECONOMICE

În aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar şi a Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 din 2 iulie 1993 de instituire a dispoziţiilor de aplicare a Codului vamal comunitar, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor,

Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:
Art. 1 – Se aprobă normele de autorizare a regimurilor vamale economice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2 – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
VICEPREŞEDINTE GELU ŞTEFAN DIACONU
Bucureşti 30.08.2007 Nr. 7789
1 Modificat şi completat prin Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 8191 din 25 septembrie 2007, Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 349 din 8 februarie 2008 şi Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 2800 din 11 noiembrie 2009

NORME de autorizare a regimurilor vamale economice
CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1 – Prezentele norme stabilesc procedurile aplicabile la autorizarea regimurilor vamale economice pe teritoriul vamal al României.

CAPITOLUL II CEREREA DE AUTORIZARE

Art. 2 –

Art. 3 – (1) Autorizarea în procedură normală pe baza unei cereri înaintate autorităţii vamale, este obligatorie când se solicită:

a) autorizarea regimului de antrepozit vamal;

b) autorizarea regimului de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal, când este necesară verificarea condiţiilor economice;

c) autorizarea regimului de perfecţionare activă în cazul utilizării mărfurilor echivalente;

d) autorizarea regimului de perfecţionare pasivă pentru orice operaţiune, cu excepţia celor referitoare la reparaţii sau a celor privind mărfuri fără caracter comercial.

e) emiterea unei autorizaţii unice pentru regimul de antrepozit vamal, perfecţionare activă, perfecţionare pasivă sau transformare sub control vamal.

ANEXĂ

SECŢIUNEA 2.1. PROCEDURA NORMALĂ DE AUTORIZARE

(2) Când autoritatea vamală consideră că informaţiile ce figurează în cererea de autorizare în procedură normală sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.

Art. 4 – Autoritatea vamală competentă poate solicita depunerea unei cereri în procedură normală şi în cazul mărfurilor care, în mod normal fac excepţie de la aplicarea acestor dispoziţii, când consideră necesară această măsură pentru desfăşurarea în condiţii optime a supravegherii vamale a operaţiunilor, cum sunt:

(a) admiterea temporară a mărfurilor, altele decât cele enumerate la art. 556 – 577 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 sau,

(b) mărfurile prevăzute la art. 578 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 care nu îndeplinesc condiţiile stabilite prin art. 556 – 577, atunci când sunt importate cu titlu ocazional şi pentru o perioadă care nu depăşeşte trei luni sau în situaţii particulare, fără a avea incidenţă pe plan economic.

Art. 5 – (1) Cererea de autorizare se face folosind modelul şi normele prevăzute în anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) Cererea de autorizare se completează utilizând aplicaţia „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală”, aflată pe website-ul Autorităţii Naţionale a Vămilor www.customs.ro, secţiunea Agenţi economici/Utilizarea sistemului informatic vamal. Cererea înregistrată în aplicaţia informatică se tipăreşte şi se depune, semnată şi ştampilată de către solicitant, la direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale competentă, împreună cu documentele necesare pentru obţinerea autorizaţiei.

Art. 6 – Când cererea de autorizare a regimului economic vizează plasarea uneia sau mai multor mărfuri ori a unei părţi din aceste mărfuri, în mod succesiv, în mai multe regimuri vamale, se completează o singură cerere, denumită cerere integrată; aceasta cuprinde formularul comun şi formularele suplimentare aferente regimurilor vizate.

Exemplu: Plasarea într-un antrepozit vamal de componente necesare fabricării de microunităţi de memorie, urmată de plasarea microunităţilor sub regim de perfecţionare activă pentru fabricarea de cartele electronice şi ulterior, de plasarea unei părţi din cartelele electronice în regim de antrepozit vamal – înainte de reexport.

În acest caz se depune o singură cerere de autorizare, care cuprinde formularul comun şi formularul suplimentar aferent regimului de antrepozit ; nu este necesară depunerea formularului suplimentar aferent regimului de perfecţionare activă, atâta timp cât nu este solicitată nici o modalitate specială de utilizare a regimului.

Art. 7 – Prin derogare de la cazul prezentat la art. 6, când mărfuri de mai multe feluri sunt plasate sub regimuri vamale diferite, pentru fiecare regim se depune un formular comun însoţit, dacă e necesar, de formularul suplimentar aferent acestui regim.

Exemplu: Plasarea sub regim de antrepozit vamal de tip E a unor televizoare şi magnetoscoape şi plasarea sub regim de perfecţionare activă de tuburi pentru montarea lor în televizoare, recurgând la compensarea prin echivalenţă a tuburilor.

În acest caz se completează două formulare:

– formularul comun însoţit de un formular suplimentar pentru antrepozitare;

– formularul comun însoţit de un formular suplimentar pentru perfecţionare activă, atunci când se utilizează mărfuri echivalente.

SECŢIUNEA 2.2.
PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE AUTORIZARE

Art. 8 – (1) Autorizarea în procedură simplificată se face prin:
a) declaraţia vamală făcută în scris sau prin procedee informatice, cu

respectarea procedurii normale de vămuire a mărfurilor; b) carnetul ATA sau CPD;

c) declaraţia verbală;

c) declaraţia prin altă acţiune.

(2) Când autoritatea vamală consideră că informaţiile ce figurează în cererea de autorizare în procedură simplificată sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.

Art. 9 – (1) Autorizarea în procedură simplificată nu se aplică în cazul procedurilor simplificate de vămuire prevăzute la art. 76 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992.

(2) În acest caz, declarantul trebuie să depună o cerere de autorizare în procedura normală sau să renunţe, pentru operaţiunile vizate, la procedura simplificată de vămuire.

Art. 10 – Declaraţia vamală constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare, pentru regimurile vamale:

a) de admitere temporară;

b) de perfecţionare activă pentru operaţiunile pentru care se consideră îndeplinite condiţiile economice, cu excepţia cazurilor când se recurge la utilizarea mărfurilor echivalente;

c) de transformare sub control vamal, când nu se verifică în prealabil condiţiile economice, respectiv în cazurile prevăzute în Partea A din Anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

d) perfecţionare pasivă, când regimul constă în operaţiuni de reparare.

Art. 11 – (1) În cazul perfecţionării pasive, autorizarea regimului poate fi solicitată şi prin depunerea declaraţiei de punere în liberă circulaţie (declaraţie IM regim 61):

a) în cadrul unei operaţiuni de perfecţionare pasivă de reparare în sistem de schimb de mărfuri standard şi cu import anticipat;

b) când operaţiunea de perfecţionare priveşte mărfuri fără caracter comercial.

Exemplu de operaţiune: transformarea bijuteriilor în străinătate de către un turist stabilit în Comunitate.

(2) În cazul perfecţionării pasive în sistem de schimb de mărfuri standard, fără import anticipat, autorizarea regimului poate fi solicitată şi prin depunerea declaraţiei de punere în liberă circulaţie, chiar dacă regimul nu a fost autorizat în procedură normală sau simplificată anterior exportului.

Art. 12 – (1) Carnetul CPD sau ATA constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare, pentru regimul vamal de admitere temporară:

(2) Dispoziţiile referitoare la utilizarea carnetului CPD se aplică atât în cazul mijloacelor de transport de folosinţă comercială, cât şi mijloacelor de transport de folosinţă privată.

Art. 13 – (1) Declararea verbală efectuată potrivit art. 229 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare pentru regimul de admitere temporară.

(2) Declaraţia vamală verbală poate constitui o cerere de admitere temporară pentru următoarele operaţiuni:

a) admiterea temporară a animalelor pentru transhumanţă sau păşunat ori pentru efectuarea unei munci sau a unui transport, precum şi a mărfurilor aşa cum sunt definite şi impuse condiţiile prevăzute la art. 567 lit. a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 din 2 iulie 1993;

b) admiterea temporară a ambalajelor pline destinate a fi reexportate goale sau pline, dacă poartă însemnele de neşters ale unei persoane stabilite în afara teritoriului Comunitar;

c) admiterea temporară a materialelor destinate producerii şi transmisiei de reportaje radio sau televizate precum şi al vehiculelor şi echipamentelor lor, special adaptate acestui scop, importate temporar de instituţii publice sau private stabilite în afara teritoriului vamal comunitar şi agreate de autoritatea vamală pentru emiterea autorizaţiei de regim necesară importului materialelor şi vehiculelor;

d) admiterea temporară a instrumentelor şi aparatelor necesare medicilor pentru a furniza asistenţa bolnavilor în aşteptarea unui transplant de organe în condiţiile prevăzute la art. 566 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

e) admiterea temporară a efectelor personale necesare în mod rezonabil pentru voiaj precum şi a mărfurilor de utilizat în cadrul activităţilor sportive şi introduse de către călători, în condiţiile art. 563 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 din 2 iulie 1993;

f) admiterea temporară a mijloacelor de transport de folosinţă comercială sau privată în condiţiile art. 556 – 561 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

g) admiterea temporară a bunurilor oferite gratuit de către stat navigatorilor şi folosite pe un vas angajat în trafic maritim internaţional, în conformitate cu art. 564 lit. a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 din 2 iulie 1993;

h) admiterea temporară a altor categorii de mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritatea vamală.

(3) Procedura simplificată de autorizare prin declarare verbală este condiţionată de prezentarea documentului prevăzut la art. 16, în două exemplare. După vizare, un exemplar se restituie declarantului şi celălalt se păstrează de autoritatea vamală.

Art. 14. – (1) Declararea prin altă acţiune, efectuată conform art. 232 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, constituie cerere de autorizare în procedură simplificată de autorizare în cazul regimului de admitere temporară.

(2) Regimul de admitere temporară este solicitat prin simpla acţiune de trecere a frontierei teritoriului vamal comunitar, prin folosirea culoarului verde sau “nimic de declarat” ori prin trecerea frontierei fără declarare voluntară în cazul birourilor vamale ce nu folosesc sistemul cu două culoare de control al operaţiunilor pentru următoarele mărfuri:

a) efectele personale rezonabile necesare pentru călătorie şi mărfuri de utilizat în cadrul manifestărilor sportive, importate de călători conform art. 563 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 din 2 iulie 1993;

b) mijloacele de transport de folosinţă comercială sau privată importate conform art. 556 – 561 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

c) bunurile oferite gratuit de către stat navigatorilor şi folosite pe un vas angajat în trafic maritim internaţional, în conformitate cu art. 564 lit.a) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

Art. 15 – Când autoritatea vamală are dubii cu privire la reexportul efectelor personale sau a mărfurilor importate în scop sportiv, potrivit art. 14 alin (2) lit. a), aceasta poate cere călătorilor să declare verbal mărfurile şi să prezinte documentul prevăzut la art. 16.

Art. 16 – Când cererea de autorizare este întocmită pe baza unei declaraţii scrise sau verbale, autoritatea vamală poate solicita ca aceasta să fie însoţită de un document care să conţină următoarele informaţii;

a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi ale operatorului;

b) tipul operaţiunii de perfecţionare, de transformare sau de utilizare a mărfurilor;

c) descrierea mărfurilor şi a produselor compensatoare sau transformate şi a mijloacelor de identificare a acestora;

d) codurile referitoare la condiţiile economice, în conformitate cu Anexa 70 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

e) rata de randament estimată sau metoda de determinare a acesteia;

f) termenul estimat pentru încheierea regimului;

g) denumirea autorităţii vamale avută în vedere pentru încheierea regimului;

h) locul de perfecţionare, transformare sau utilizare;

i) eventuale formalităţi de transfer;

j) valoarea şi cantitatea mărfurilor, în cazul unei cereri de admitere temporară efectuată printr-o declaraţie vamală verbală.

SECŢIUNEA 2.3. MODIFICAREA/REÎNNOIREA CERERILOR DE AUTORIZARE

Art. 17 – (1) Autorizaţia de utilizare a regimului vamal economic poate fi modificată sau reînnoită prin folosirea formularului prevăzut în Anexa 67 la regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/1993.

(2) Prevederile art. 5 alin (2) se aplică în mod corespunzător cererii de modificare/reînnoire a autorizaţiei.

SECŢIUNEA 2.4.
LOCUL DE DEPUNERE A CERERII DE AUTORIZARE

Art. 18 – Cererea de autorizare a unui regim vamal economic se depune la direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale în a cărei rază de competenţă se desfăşoară operaţiunile de perfecţionare, transformare, utilizare, depozitare sau de export temporar, după caz.

Art. 19 – (1) În cazul în care operaţiunile se derulează în raza de competenţă teritorială a mai multor direcţii regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, cererea se depune la direcţia în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală şi sunt efectuate o parte din operaţiuni.

(2) Când locurile unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operaţiuni, datorită organizării interne a solicitantului, cererea se depune la direcţia regională

pentru accize şi operaţiuni vamale în a cărei rază de competenţă se află locul unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală.

(3) În sensul prezentului articol, prin următorii termeni se înţelege:

a) evidenţe – ansamblul de date comerciale, fiscale sau orice alte tipuri de evidenţe ţinute de titular sau în contul său.

b) contabilitate principală – contabilitatea stabilită pentru scopuri vamale, permiţând autorităţii vamale să supravegheze şi să monitorizeze regimul.

Art. 20 – Cererea se depune la autoritatea vamală stabilită potrivit art. 23; prin excepţie, în cazul regimului de admitere temporară, cererea poate fi depusă, la alegerea operatorului economic, la primul birou vamal de intrare din Comunitate.

SECŢIUNEA 2.5. CEREREA DE AUTORIZARE UNICĂ

Art. 21 – (1) Când cererea de autorizare implică autorităţi vamale stabilite în mai multe State Membre, se depune o cerere de autorizare unică, întocmită în scris, conform modelului din Anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) Autorităţile vamale menţionate la alin. (1) sunt cele în a căror rază de competenţă se desfăşoară operaţiuni de transformare, depozitare, utilizare, sau perfectionare, ori unde are loc plasarea, respectiv încheierea regimului.

Exemple:

i) importul temporar a mărfurilor spre a fi procesate sub regimul de perfecţionare activă în România şi apoi în Bulgaria;

ii) admiterea temporară a unor tablouri pentru a fi expuse la Bucureşti şi apoi la Budapesta;

iii) exportul de ţesătură sub regimul de perfecţionare pasivă cu plecare din Constanţa şi Hamburg şi reimport prin Constanţa.

iv) exportul de ţesătură sub un regim de perfecţionare pasivă cu expediere din Galaţi si reimport prin Hamburg;

v) plasarea mărfurilor în regim de perfecţionare activă la Sofia pentru a fi prelucrate în fabricile din Bucureşti.

Art. 22 – Când este cazul, cererea de autorizare unică trebuie să cuprindă menţiuni privind plata centralizată a drepturilor de import la autoritatea vamală de supraveghere.

Art. 23 – (1) Cererea se depune la autoritatea vamală a statului membru în a cărui rază de competenţă teritorială:

a) se utilizează mărfurile pentru prima dată, în cazul regimului de admitere temporară, sau

b) sunt ţinute evidenţele sau unde e organizată contabilitatea principală a solicitantului şi se desfăşoară cel puţin o parte din operaţiunile pentru care regimul vamal economic este solicitat; dispoziţiile privind condiţia ca locul unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală să coincidă cu un loc în care se efectuează operaţiuni, prevăzute la art. 19, sunt aplicabile.

(2) În sensul prezentului articol, prin următorii termeni se înţelege:

a) evidenţe – ansamblul de date comerciale, fiscale sau orice alte tipuri de evidenţe ţinute de titular sau în contul său.

b) contabilitate principală – contabilitatea stabilită pentru scopuri vamale, permiţând autorităţii vamale să supravegheze şi să monitorizeze regimul.

Art. 24 – (1) Cererile de autorizare unică care, potrivit prevederilor în vigoare, se adresează autorităţii vamale din România se depun la Autoritatea Naţională a Vămilor, strada Matei Millo, nr. 13, sector 1, Bucureşti.

(2) Prevederile art. 5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare unică.

SECŢIUNEA 2.6. CEREREA DE AUTORIZARE CU EFECT RETROACTIV

Art. 25 – (1) Cererea cu efect retroactiv se poate folosi numai în procedură normală de autorizare.

(2) Regimul de antrepozit vamal nu poate face obiectul unei autorizaţii cu efect retroactiv.

(3) Solicitantul poate cere emiterea unei autorizaţii cu efect retroactiv cu valabilitate de la una din următoarele date:

a) data depunerii cererii;

b) data expirării autorizaţiei anterioare, dacă se referă la o cerere de reînnoire a autorizaţiei pentru operaţiuni şi mărfuri de aceeaşi natură;

c) o dată anterioară, suficientă pentru acoperirea operaţiunilor efectuate anterior, dar care să nu depăşească un an de la data depunerii cererii.

(4) Data de la care solicitantul doreşte ca autorizaţia să devină valabilă se menţionează în rubrica 6a) din cerere.

(5) Facilitatea prevăzută la alin (3) lit. c) se adresează în principal agenţilor economici care ar fi putut beneficia de un regim vamal economic pentru operaţiunile lor, dar care nu au depus o cerere, necunoscând această posibilitate.

(6) Prevederile art. 5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare cu efect retroactiv.

Art. 26 – (1) Plasarea mărfurilor într-un antrepozit vamal privat se poate face şi pe baza unei autorizaţii provizorii când, din motive economice justificate, acceptate de autoritatea vamală, activitatea de depozitare are caracter urgent şi nu poate aştepta emiterea propriu-zisă a autorizaţiei.

(2) Acceptarea documentului administrativ unic semnifică autorizarea provizorie de utilizare a regimului de antrepozit vamal, cu condiţia ca acesta să cuprindă obligatoriu cel puţin următoarele informaţii: destinaţia comercială a mărfurilor depozitate, adresa sau locul/locurile de depozitare, numele şi adresa antrepozitarului şi valoarea mărfurilor depozitate.

(3) Când cererea se referă la mărfuri periculoase sau mărfuri care necesită reguli speciale de depozitare, cum sunt cele ce impun separarea acestora, autorizaţia nu poate fi emisă decât după verificarea şi agreerea locurilor de depozitare de către autoritatea vamală şi de către toate celelalte autorităţi abilitate.

CAPITOLUL III DECIZIA DE AUTORIZARE
SECŢIUNEA 3.1. FORMA SI CONŢINUTUL AUTORIZAŢIEI

Art. 27 – (1) Autorizaţia emisă pe baza cererii de autorizare în procedură normală se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa 67 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) Direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale înregistrează autorizaţia în aplicaţia informatică „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală”.

Art. 28 – Numărul de înregistrare a autorizaţiilor este codul de ţară urmat de codul direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi seria reprezentând numărul de ordine al autorizaţiei de cinci caractere, acordate automat de aplicaţia informatică „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală”.

Exemplu ROCT00003

Art. 29 – Autorizaţia se întocmeşte în două exemplare, având următoarea destinaţie:

a) un exemplar este destinat solicitantului;

b) un exemplar este destinat direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale emitente, care se păstrează împreună cu cererea şi documentele justificative pe o perioadă de cinci ani calendaristici începând cu anul următor celui în care a fost emisă autorizaţia.

Art. 30 (1) – Acceptarea documentului administrativ unic în cazul procedurii simplificate de autorizare semnifică autorizarea regimului solicitat; în rubrica 44 din declaraţiei se înscrie menţiunea „Autorizaţie simplificată”.

(2) În cazul regimului de admitere temporară, atunci când cererea este făcută verbal sau printr-o altă acţiune prevăzută la art. 13 şi 14, autorizaţia se consideră acordată prin vizarea documentului menţionat la art. 16 sau prin simpla acţiune de trecere a frontierei teritoriului vamal comunitar, prin folosirea culoarului verde sau “nimic de declarat” ori prin trecerea frontierei fără declarare voluntară în cazul birourilor vamale ce nu folosesc sistemul cu două culoare de control – în cazul prevăzut la art. 14.

(3) Autorizaţiile în procedură simplificată prevăzute la alin (1) sunt generate de birourile vamale în aplicaţia „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală”, pe baza informaţiilor cuprinse în declaraţiile vamale şi a celor cuprinse în documentul prevăzut la art. 16, în termen de 5 zile de la data emiterii acestora.

SECŢIUNEA 3.2. BIROUL VAMAL DE SUPRAVEGHERE

Art. 31 – (1) Autorizarea regimului este condiţionată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere a evidenţei operative a mărfurilor, cu respectarea prevederilor art. 515 şi 516 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) Evidenţa operativă trebuie să permită biroului vamal de supraveghere să identifice mărfurile plasate în regim vamal economic şi să urmărească fluxul complet al mărfurilor de la plasare şi până la încheierea regimului. Biroul vamal de supraveghere este responsabil cu controlul şi supravegherea regimului şi centralizează toate informaţiile relative la operaţiunile desfăşurate în baza autorizaţiei.

(3) Biroul vamal de supraveghere este stabilit în autorizaţia de utilizare a regimului vamal economic şi este cel în a cărui rază de competenţă teritorială se desfăşoară operaţiunile de perfecţionare, transformare, utilizare, depozitare sau de export temporar, după caz.

(4) În cazul în care operaţiunile se derulează în raza de competenţă teritorială a mai multor birouri vamale, biroul vamal de supraveghere este cel în a cărui rază de competenţă teritorială se desfăşoară o parte din operaţiuni şi unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală. Când locurile unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operaţiuni, datorită organizării interne a solicitantului, biroul vamal de supraveghere este cel în a cărui rază de competenţă teritorială se află locul unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală.

(5) Birourile vamale de plasare şi de încheiere a regimului menţionate în autorizaţie transmit copii ale declaraţiilor de plasare şi de încheiere către biroul vamal de supraveghere. Biroul vamal de supraveghere poate cere acestor birouri verificări punctuale asupra operaţiunilor ale căror rezultate să îi fie comunicate, cum ar fi, de exemplu, controlul evidenţelor, verificarea fizică a mărfurilor, inventarierea parţială sau totală a mărfurilor, prelevarea de probe.

SECŢIUNEA 3.3. MODIFICAREA/REÎNNOIREA AUTORIZAŢIILOR

Art. 32 – Reînnoirea autorizaţiei pentru operaţiuni identice cu cele deja autorizate şi mărfuri de acelaşi fel sau modificarea unei autorizaţii, se face de către autoritatea vamală emitentă a acesteia cu respectarea prevederilor art. 27 alin (2).

SECŢIUNEA 3.4.
TERMENUL DE SOLUŢIONARE A CERERII

Art. 33 – (1) Autorizaţia de utilizare a unui regim vamal solicitat se emite într-un termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.

(2) În cazul regimului de antrepozitare vamală, autorizaţia se emite în termen de maxim 60 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.

(3) Termenele prevăzute la alin (1) şi (2) nu se aplică în cazul solicitării de emitere a unei autorizaţii unice.

Art. 34 – Deciziile de respingere a cererilor se comunică, în scris, în aceleaşi termene prevăzute la art. 33, cu precizarea motivelor ce au determinat respingere şi menţionarea căilor de atac.

SECŢIUNEA 3.5.

INTRAREA ÎN VIGOARE ŞI TERMENUL DE VALABILITATE AL AUTORIZAŢIEI

A. Data intrării în vigoare

Art. 35 – (1) Autorizaţia intră în vigoare de la data emiterii sale sau de la o altă dată ulterioară, care este înscrisă în rubrica 6a) din autorizaţie.

(2) Autorizaţia cu efect retroactiv se emite numai în procedură normală de autorizare.

Art. 36 – (1) Autorizaţia cu efect retroactiv poate fi emisă de la data depunerii cererii.

(2) În cazul reînnoirii unei autorizaţii, efectul retroactiv al noii autorizaţii începe de la data expirării autorizaţiei precedente; efectul retroactiv se produce numai în cazul în care noua autorizaţie se referă la operaţiuni identice şi mărfuri de acelaşi fel.

(3) Dispoziţiile alin. (2) elimină posibilitatea naşterii unei datorii vamale sau aplicarea unui regim tarifar preferenţial în cazul perfecţionării pasive, când titularul autorizaţiei a continuat să efectueze plasări sub regim dupa expirarea autorizaţiei iniţiale.

(4) În cazul cererilor prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. c şi alin. (5), o autorizaţie cu efect retroactiv este emisă în următoarele condiţii:

a) solicitantul prezintă dovezi referitoare la avantajele economice în cazul în care ar beneficia de autorizaţia retroactivă de utilizare a regimului economic;

b) cererea nu este considerată ca o tentativă de înşelăciune în încercarea de a evita controlul şi identificarea mărfurilor nici la plasarea sub regim şi nici la încheierea acestuia;

c) cererea nu face obiectul unei neglijenţe; se consideră „neglijenţă” cazul în care solicitantul a utilizat deja un regim vamal economic şi prin urmare avea cunoştinţă de necesitatea obţinerii prealabile a unei autorizaţii;

d) cererea nu se referă la un termen de valabilitate mai mare decât cel care ar fi fost acordat în mod normal.

e) contabilitatea principală şi evidenţele ţinute de solicitant permit verificarea derulării operaţiunilor în cazul mărfurilor pentru care se solicită autorizarea cu efect retroactiv, identificarea mărfurilor plasate sub regim, a mărfurilor sau produselor compensatoare obţinute şi atestarea faptul că toate condiţiile regimului sunt îndeplinite.

f) în cazul mărfurilor sensibile, supuse unei verificări prealabile a îndeplinirii condiţiilor economice, s-a verificat faptul că la data începerii operaţiunilor de plasare sub regim, acestea erau îndeplinite.

g) formalităţile necesare pentru regularizarea situaţiei mărfurilor, legate direct de regim sau nu, cum sunt, spre exemplu, prezentarea mărfurilor sau a produselor compensatoare, aplicarea măsurilor de politică comercială sau de alte formalităţi decât cele vamale cum ar fi cele fiscale, au fost îndeplinite.

Art. 37 – La eliberarea unei autorizaţii cu efect retroactiv, autoritatea vamală poate solicita, din motive de control sau administrative, invalidarea declaraţiilor depuse anterior. Invalidarea declaraţiilor este efectuată obligatoriu când operaţiunea acoperită de efectul retroactiv nu a fost încheiată în momentul depunerii cererii de emitere a autorizaţiei cu efect retroactiv.

Exemple:

Cazul 1: Un operator economic solicită regimul de perfecţionare pasivă cu efect retroactiv după exportul produselor comunitare sub acoperirea unei declaraţii de export definitiv (regim 10.00) dar înainte de reimportul (punerea în liberă circulaţie) a produselor compensatoare care se vor efectua printr-o declaraţie de reimport (regim 6121). În acest caz, având în vedere necesitatea îndeplinirii condiţiilor optime de verificare a operaţiunii, autoritatea vamală solicită invalidarea declaraţiei de export şi depunerea unei declaraţii de plasare în perfecţionare pasivă.

Cazul 2: Un operator economic solicită regimul de perfecţionare activă cu efect retroactiv după importul mărfurilor sub acoperirea unei declaraţii de punere în liberă circulaţie (regim 4000) dar înainte de a exporta produsele compensatoare. Declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidată şi înlocuită de o declaraţie de perfecţionare activă regim 5100.

Art. 38 – (1) Autoritatea vamală poate decide să nu solicite invalidarea declaraţiilor, din motive de costuri administrative disproporţionate, cum ar fi de exemplu invalidarea a 100 de declaraţii.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi luată numai când nu constituie o piedică în efectuarea unui control ulterior şi ca autoritatea vamală să se asigure că solicitantul nu mai solicită pentru aceleaşi operaţiuni o nouă autorizaţie cu efect retroactiv sau avantaje incompatibile cu regimul vamal economic autorizat “a posteriori”.

B. Termenul de valabilitate al autorizaţiilor
Art. 39 – (1) Autorizaţia are termen de valabilitate nelimitat în cazul în

care se referă la regimul de antrepozitare vamală.

(2) În cazul regimurilor de transformare sub control vamal sau perfecţionare pasivă, termenul de valabilitate nu poate depăşi 3 ani de la data intrării în vigoare a autorizaţiei.

(3) Termenul de valabilitate al autorizaţiei de perfecţionare activă este cel prevăzut la alin. (2), cu excepţia cazurilor de mai jos, când acesta nu poate depăşi:

a) şase luni, dacă se referă la mărfuri sensibile prevăzute în Partea A din anexa 73 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

b) trei luni, în cazul laptelui şi a produselor lactate menţionate în articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1255/1999.

(4) În cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (2) poate fi depăşit.

Exemplu: Când solicitantul anexează cererii sale un contract comercial încheiat pe un termen mai mare de 3 ani, termenul de valabilitate al autorizaţiei poate fi egal cu cel al contractului comercial. Un termen de valabilitate superior poate fi în aceeaşi măsură necesar în anumite sectoare de activitate, pentru a acoperi derularea unui program de construcţie (cum ar fi de exemplu în sectorul aeronauticii).

SECŢIUNEA 3.6. TERMENUL DE ÎNCHEIERE AL OPERAŢIUNILOR

Art. 40 – (1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în cadrul căruia mărfurile sau produsele trebuie să primească o destinaţie vamală admisă. Acest

termen trebuie să ţină seama de termenul estimat, necesar pentru efectuarea operaţiunilor sau utilizarea mărfurilor în cadrul regimului vamal solicitat.

(2) Termenul începe de la plasarea mărfurilor sub regimul vamal şi se încheie când mărfurile sau produsele primesc o nouă destinaţie vamală admisă.

(3) Autoritatea vamală poate acorda prelungirea acestui termen în urma unei cereri justificate depusă de titularul autorizaţiei, după cum urmează:

a) în cazul în care se solicită prelungirea termenului de încheiere pentru declaraţii vamale depuse pentru mărfurile plasate deja sub regim, acordarea prelungirii intră în sarcina autorităţii vamale de supraveghere, fără a mai fi necesară menţionarea în autorizaţie a aprobării de prelungire;

b) în cazul în care se solicită prelungirea termenului de încheiere a regimului pentru mărfuri ce urmează a fi plasate sub regim, cererea de prelungire se adresează autorităţii vamale emitente a autorizaţiei.

SECŢIUNEA 3.7 AUTORITATEA EMITENTĂ A AUTORIZAŢIILOR

Art. 41 – Când operaţiunea implică doar autoritatea vamală română, autoritatea vamală abilitată să elibereze autorizaţii este direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale.

Art. 42 – Când operaţiunile de perfecţionare, de transformare, de depozitare, de utilizare sau de export temporar se derulează în raza de competenţă a unei singure direcţii regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, autorizaţia se emite de aceasta.

Art. 43 – (1) Când operaţiunile se derulează în raza de competenţă a mai multor direcţii regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, autorizaţia se emite de cea în a cărei rază de competenţă se desfăşoară o parte dintre operaţiunile de perfecţionare, de transformare, de depozitare, de utilizare sau de export temporar şi unde sunt ţinute evidenţele centralizate sau este organizată contabilitatea principală.

(2) Când locurile unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală nu coincid cu cele în care sunt efectuate operaţiuni, datorită organizării interne a solicitantului, autorizaţia se emite de direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale în a cărei rază de competenţă se află locul unde sunt ţinute evidenţele sau este organizată contabilitatea principală.

Art. 44 – (1) Când operaţiunea implică mai multe State Membre, se aplică procedura consultării prevăzută la art. 50 – 54, iar autoritatea vamală abilitată să emită autorizaţii este Autoritatea Naţională a Vămilor.

(2) Autoritatea Naţională a Vămilor înregistrează autorizaţia în aplicaţia informatică „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală.

Art. 45 – (1) În situaţia în care la decizia privind eliberarea autorizaţiei trebuie să ia în considerare şi prevederi speciale de altă natură decât vamală cum sunt spre exemplu, cele privind protecţie mediului înconjurător, autoritatea vamală solicită acordul autorităţilor competente respective.

(2) Când acordul tuturor autorităţilor menţionate la alin (1) nu poate fi întrunit, este cerut avizul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

(3) Autoritatea Naţională a Vămilor ia decizia finală privind emiterea autorizaţiei; această decizie ţine cont de faptul că direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale emitentă a autorizaţiei este cea în subordinea căreia se află direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau biroul vamal, cu rol de supraveghere.

Art. 46 – În cazul autorizării regimului de admitere temporară în procedură normală, autorizaţia este emisă de către direcţia regională în a cărei rază de competenţă se află locul utilizării mărfurilor sau, în cazul în care există mai multe locuri unde urmează a fi utilizate, în primul dintre acestea.

Art. 47 – Autorizaţiile emise în procedură simplificată prin intermediul documentului administrativ unic, sunt emise, la cererea solicitantului, de către biroul vamal de intrare sau cel în a cărui rază de competenţă teritorială se găseşte primul loc de utilizare. Când la biroul vamal de intrare nu există condiţii suficiente de exercitare a supravegherii regimului, acesta poate solicita operatorului economic să utilizeze procedura normală de autorizare.

Art. 48 – Autorizaţiile în procedură simplificată prin intermediul cererilor făcute prin declaraţii verbale sau prin altă acţiune, sunt emise de biroul vamal de intrare.

SECŢIUNEA 3.8. EMITEREA AUTORIZAŢIEI UNICE

Art. 49 – Fără a aduce atingere cazurilor vizate la art. 56, emiterea unei autorizaţii unice este condiţionată de exprimarea acordului autorităţilor vamale ale statelor membre implicate.

A. Procedura de consultare

Art. 50 – Statul Membru în care se depune cererea, o transmite celorlalte autorităţi vamale interesate, împreună cu proiectul autorizaţiei. Această autoritate poate solicita operatorului economic să depună o cerere tradusă în limbile de circulaţie din Statele Membre interesate.

Art. 51 – Autorităţile vamale interesate confirmă primirea cererii şi a proiectului de autorizaţie în 15 zile de la primire.

Art. 52 – Autorităţile vamale interesate comunică eventualele obiecţii în termen de 30 de zile de la primirea proiectului de autorizatie. În lipsa obiecţiunilor, autorizaţia este emisă conform proiectului transmis, iar câte o copie este transmisă tuturor autorităţilor interesate.

Art. 53 – Când obiecţiile sunt comunicate în termenul vizat la art. 52, autoritatea vamală la care a fost depusă cererea, modifică proiectul de autorizaţie în sensul propus.

Totuşi, atunci când autorităţile vamale implicate nu se pun de acord, cererea este respinsă pe baza obiecţiilor făcute.

Exemplu: Un Stat Membru poate refuza să-şi dea acordul pentru o autorizaţie unică dacă apreciază că nu este în măsură să asigure îndeplinirea măsurilor de control impuse.

Art. 54 – De comun acord, autorităţile vamale implicate pot estima, din motive de control, că autoritatea emitentă poate fi o autoritate, alta decât cea la care s-a depus cererea. Acestea vor informa solicitantul cu privire la decizia luată.

Art. 55 – Prin excepţie de la art. 53 teza 2-a, dacă un stat membru se opune proiectului, autorizaţia poate totuşi să fie emisă, fără a fi utilizată în statul respectiv. În acest caz, dacă solicitantul doreşte să se asocieze cu operatori din statul respectiv atunci, aceşti operatori, trebuie să fie ei înşişi titulari de autorizaţie.

B. Procedura de informare

Art. 56 – Procedura de consultare prealabilă vizată mai sus este înlocuită cu o simplă informare a autorităţilor vamale din celelalte State Membre interesate, în următoarele cazuri :

a) reînnoirea unei autorizaţii unice în aceiaşi termeni;

b) revocarea unei autorizaţii;

c) în cazul cererilor de autorizare în procedură simplificată pt. admitere temporară pe baza documentului administrativ unic.

C. Emiterea autorizaţiei unice fără consultare şi informare prealabilă Art. 57 – Autorizaţia unică este emisă fără utilizarea procedurii de consultare şi informare prealabilă, în următoarele cazuri:

a) la utilizarea carnetelor ATA sau CPD ;

b) când autorizaţia de admitere temporară constă în acceptarea unei declaraţii verbale sau prin orice altă acţiune;

c) când singurul element din cadrul unei autorizaţii unice de perfecţionare activă sau de perfecţionare pasivă ce implică mai multe state membre este traficul triunghiular; prin excepţie, când se recurge la fişele de informaţii recapitulative sau la alte documente suplimentare, procedura consultării prealabile este aplicabilă.

D. Conţinutul autorizaţiei unice
Art. 58 – (1) Autorizaţia conţine informaţii privind modalităţile de control şi de schimb de informaţii între statele membre.

(2) Procesul de depozitare, transformare sau utilizare, după caz este descris în autorizaţie în mod detaliat.

SECŢIUNEA 3.9. INSTITUIREA UNEI GARANŢII

Art. 59 – Cu excepţia utilizării carnetelor ATA/CPD, plasarea sub regim printr-o declaraţie scrisă se supune constituirii unei garanţii, cu scopul de a acoperi drepturile de import şi, după caz, alte taxe.

Art. 60 – Pentru regimurile vamale de antrepozitare, perfecţionare activă, perfecţionare pasivă în sistemul de schimburi standard cu import anticipat, transformare sub control vamal şi admitere temporară, garanţia trebuie să corespundă unui procent de 100% din cuantumul drepturilor de import şi, după caz, alte taxe.

Art. 61 – În cadrul unei autorizaţii unice, garanţia instituită trebuie să acopere 100% din cuantumul drepturilor de import şi, după caz, alte taxe. Aceste taxe trebuie să fie stabilite la nivelul cel mai ridicat dintre cele instituite în statele membre vizate în autorizaţie şi trebuie să fie comunicate de operatorul economic.

Art. 62 – (1) În cazul cererii de autorizare în procedură normală, poate fi instituită o garanţie globală la biroul vamal de supraveghere; aceasta înlocuieşte garanţiile ce ar fi trebuit depuse la plasarea sub regim prin alte birouri vamale.

(2) Garanţia globală este menţionată la rubrica 16 din autorizaţie, în declaraţiile de plasare sub regim sau, în lipsa acestora, în evidenţele corespunzătoare regimului.

Art. 63 – În cazul cererii de autorizare în procedură simplificată, garanţia se instituie la biroul vamal care acordă regimul.

Art. 631- Nu se garantează drepturile de import şi după caz, alte taxe:

a) când debitorul sau persoana susceptibilă a deveni debitor este o autoritate a administraţiei publice (conform art. 189, alin. 4 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992);

b) când plasarea sub regim de admitere temporară se efectuează sub acoperirea unei declaraţii verbale;

c) când plasarea sub regim de admitere temporară se efectuează prin documentul administrativ unic în unul dintre cazurile prevăzute în anexa 77 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

d) în cazurile în care debitorul obţine aprobare de scutire de la obligaţia garantării datoriei vamale.”

SECŢIUNEA 3.10. REVOCAREA ŞI ANULAREA AUTORIZAŢIEI

Art. 64 – (1) În conformitate cu art. 8 şi 9 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992, o autorizaţie de regim economic poate fi:

a) revocată, când titularul autorizaţiei nu respectă obligaţiile aferente regimului; în cazul regimului de antrepozitare vamală, autoritatea vamală decide revocarea autorizaţiei în absenţa desfăşurării unei activităţi economice de depozitare pe o perioadă neîntreruptă de un an calendaristic; revocarea intră în vigoare de la data notificării sale;

b) anulată, când titularul autorizaţiei a comunicat cu bună ştiinţă autorităţii vamale date eronate, în scopul obţinerii autorizaţiei.

(2) Autoritatea vamală emitentă a autorizaţiei revocă sau anulează, după caz, autorizaţia în aplicaţia informatică „Regimuri vamale economice şi destinaţie finală”.

CAPITOLUL IV VERIFICAREA CONDIŢIILOR ECONOMICE

Art. 65 – (1) Verificarea îndeplinirii condiţiilor economice în scopul autorizării regimurilor vamale economice, potrivit art. 117 lit. c, 133 lit. e şi 148 lit. c din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92, nu trebuie să afecteze interesele esenţiale ale producătorilor comunitari de mărfuri similare cu cele existente în Uniunea Europeană.

(2) Solicitantul este obligat să precizeze în rubrica 10 din cererea de autorizare motivele economice pentru care doreşte să utilizeze regimul.

Art. 66 – (1) Verificarea condiţiilor economice se efectuează, în funcţie de felul mărfurilor şi criteriile de risc aferente mărfurilor plasate sub regim, precum şi de natura operaţiunilor de transformare vizate:

a) anterior acordării autorizaţiei pentru mărfurile stabilite la nivel comunitar ca fiind sensibile din punct de vedere economic;

b) ulterior eliberării autorizaţiei pentru celelalte mărfuri.

(2) Cazurile în care condiţiile economice sunt considerate ca fiind îndeplinite, inclusiv pentru anumite mărfuri cu caracter sensibil sunt stabilite prin Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

SECŢIUNEA 4.1. MODALITĂŢI DE VERIFICARE A CONDIŢIILOR ECONOMICE
A. Justificarea economică şi criterii de verificare

Art. 67 – În cazul regimului de perfecţionare activă, operatorul economic utilizează în justificarea cererii unul dintre codurile prevăzute în anexa 70 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, după cum urmează:

a) codul 01: Mărfuri de import vizate, nemenţionate în anexa 73 şi cod 30 neaplicabil.

b) codul 10 – când mărfurile comunitare similare cu mărfurile importate pentru a efectua operaţiunile de perfecţionare în cauză sunt indisponibile; indisponibilitatea se referă la absenţa totală a producţiei comunitare, insuficienţa cantităţilor existente, sau la imposibilitatea de a pune aceste mărfuri la dispoziţie în termenul necesar pentru a efectua operaţiunea comercială vizată, când o solicitare în acest sens a fost făcută în timp util.

c) codul 11 – când preţul mărfurilor comunitare similare este mai mare decât cel al mărfurilor provenite din ţările terţe; în acest caz, preţul produsului compensator compromite vânzarea sa pe pieţele terţe, avându-se în vedere:

i) pe de o parte, preţul mărfurilor nevămuite, destinate a suferi operaţiuni de perfecţionare şi preţul fără taxe al mărfurilor similare produse în Comunitate ţinând cont de eventuale restituiri şi de alte sume instituite în cadrul politicii agricole comune, precum şi de condiţiile de vânzare şi, în mod special de condiţiile de plată, şi condiţiile de livrare vizate pentru mărfurile comunitare.

ii) pe de altă parte, preţul ce poate fi obţinut pentru produsul compensator pe o piaţă terţă, în baza corespondenţei comerciale sau a altor elemente.

d) codul 12 – din motive contractuale; acesta este cazul când mărfurile comunitare similare nu sunt conforme exigenţelor exprimate de cumpărătorul produselor compensatoare în ţara terţă sau când respectarea dispoziţiilor legate de apărarea dreptului de proprietate industrială şi comercială impune utilizarea mărfurilor care nu există în Uniunea Europenă pentru a fabrica produsul compensator.

e) codul 30 – când perfecţionarea se referă la operaţiuni pentru care condiţiile economice se consideră a fi îndeplinite;

f) codul 31 – când, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului, este vorba de mărfuri de import menţionate în partea A din anexa 73 şi când solicitantul prezintă un document eliberat de o autoritate competentă care permite plasarea sub regim a acestor mărfuri până la limita unei cantităţi determinate pe baza bilanţului previzional.

g) codul 99 – când solicitantul estimează că sunt îndeplinite condiţiile economice din alte motive care sunt detaliate în cerere.

Art. 68 – (1) Pentru regimul de perfecţionare pasivă, când elementele cuprinse în cererea de autorizare necesită verificarea prealabilă a condiţiilor economice, conform art.147 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92, această verificare este obligatorie.

(2) Verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor economice se efectuează în baza unuia dintre criteriile următoare:

a) perfecţionarea în afara Comunităţii să nu fie de natură a afecta grav interesele producătorilor din Comunitate.

Autoritatea vamală verifică respectarea acestui criteriu pe baza documentelor şi datelor referitoare la operaţiune, furnizate de solicitant în cerere; la cerere se anexează, după caz, o situaţie centralizatoare cuprinzând următoarele informaţii: aferente;

i) descrierea mărfurilor de export;
ii) valoarea mărfurilor de export, fără cheltuielile de transport

iii) descrierea produselor compensatoare;
iv) valoarea în vamă a produselor compensatoare;
v) valoarea mărfurilor de export raportată la valoarea produselor compensatoare;

vi) suma aferentă drepturilor de import, atât în cazul utilizării regimului de perfecţionare pasivă, cât şi în cazul neutilizării acestuia;
vii) incidenţa avantajului raportat la preţul produsului compensator având drepturile de import incluse.

b) perfecţionarea în Comunitate să nu fie posibilă din punct de vedere economic, sau să nu fie realizabilă din motive tehnice ori din cauza obligaţiilor contractuale.

Art. 69 – În cadrul controlului ulterior al operaţiunilor, autoritatea vamală poate solicita operatorului economic să prezinte motivele economice pentru care a recurs la regim.

Art. 70 – În cazul solicitării de autorizare a regimului de transformare sub control vamal, pentru alte mărfuri şi operaţiuni decât cele cuprinse în partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, operatorul economic are obligaţia de a înscrie în rubrica 10 din cerere informaţii care probează că recurgerea la acest regim vamal creează sau susţine o activitate de transformare în Comunitate.

B. Verificarea prealabilă a condiţiilor economice

Art. 71 – Verificarea condiţiilor economice, prealabil emiterii unei autorizaţii, este obligatorie:

a) în cazul regimului de perfecţionare activă, când cererea vizează mărfuri de import sensibile din punct de vedere economic, menţionate în anexa 73 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993; aceste dispoziţii nu sunt aplicabile operaţiunilor pentru care condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite conform dispoziţiilor din art. 73, 75 şi 76;

b) în cazul regimului de transformare sub control vamal, când cererea se referă la operaţiuni cu mărfuri, altele decât cele cuprinse în partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993. Când operaţiunile sunt cuprinse în partea B din Anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, verificarea condiţiilor economice se face la nivel comunitar, iar când nu sunt cuprinse nici in partea A şi nici în partea B a anexei menţionate verificarea se face prin modalităţile indicate în art. 81 – 90 din prezentele norme;

c) în cazul regimului perfecţionare pasivă, când operatorul economic ce exportă temporar mărfurile solicită să beneficieze de regim fără a efectua operaţiuni de perfecţionare în afara Comunităţii, conform art. 147. alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92.

Art. 72 – Când, în aplicarea Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 se stabileşte că anumite condiţii economice nu pot afecta, a priori, interesele producătorilor comunitari, acestea sunt considerate ca îndeplinite, iar autorizaţiile de perfecţionare pasivă, perfecţionare activă sau transformare sub control vamal, după caz, sunt emise fără o verificare prealabilă a acestor condiţii.

Art. 73 – În anexă la prezentele norme sunt prezentate sintetic cazurile în care verificarea prealabilă a condiţiilor economice are caracter obligatoriu sau facultativ.

B1. Verificarea prealabilă a condiţiilor economice pentru regimul de perfecţionare activă

Art. 74 – Cazurile în care condiţiile economice sunt considerate îndeplinite, inclusiv pentru operaţiunile ce vizează mărfurile sensibile din punct de vedere economic cuprinse în anexa 73 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, sunt prevăzute în regulamentul menţionat.

Art. 75 – Condiţiile economice sunt considerate îndeplinite în cazul operaţiunilor:

a) ce se referă la mărfuri fără caracter comercial;

b) executate în cadrul unui contract de prelucrare; prin contract de prelucrare se înţelege orice perfecţionare de mărfuri importate direct sau indirect, puse la dispoziţia titularului, realizată conform indicaţiilor şi în contul unui comitent stabilit într-o ţară terţă, în general, cu plata doar a cheltuielilor de perfecţionare;

c) de reparare, inclusiv recondiţionare sau repunere în funcţiune;

d) constând în manipulări uzuale prevăzute în anexa 72 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993;

e) de transformare a grâului dur, încadrat la codul tarifar NC 1001 10 00 pentru producerea pastelor făinoase încadrate la codul tarifar NC 1902 11 00 şi 1902 19.

Art. 76 – Condiţiile economice sunt considerate îndeplinite când a avut loc deja o verificare a condiţiilor economice, pentru operaţiunile:

a) referitoare la produsele compensatoare obţinute în urma unei perfecţionări efectuate în cadrul unei autorizaţii anterioare, a cărei acordare a făcut obiectul unei verificări a condiţiilor economice;

b) ce se referă la mărfuri importate vizate de partea A din anexa 73 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, când solicitantul prezintă un document care să permită plasarea lor sub regim, într-o cantitate determinată pe baza bilanţului previzionar stabilit conform art. 1 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3448/93 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole; procedura de emitere şi de utilizare a acestui tip de certificat sunt detaliate în acest regulament.

Art. 77 – (1) Condiţiile economice sunt considerate îndeplinite în cazul operaţiunilor de perfecţionare activă cu mărfuri de import a căror valoare per solicitant şi per an calendaristic, pentru fiecare cod NC din opt cifre, nu depăşeşte 500.000 EUR sau 150.000 EUR pentru mărfurile sensibile care figurează în anexa 73 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) Valoarea menţionată la alin. (1) este valoarea în vamă a mărfurilor, estimată pe baza elementelor cunoscute şi a documentelor prezentate la momentul depunerii cererii.

(3) Când operatorul economic are cunoştinţă de faptul că valoarea mărfurilor ce urmează să fie plasată sub regim depăşeşte plafonul stabilit la alin (1), acesta trebuie să depună o cerere de autorizare în procedură normală, iar operaţiunile fac obiectul verificării prealabile a condiţiilor economice.

(4) Dacă după obţinerea unei autorizaţii, operatorul economic încheie un nou contract în decursul anului, care determină depăşirea plafonului prevăzut la alin. (1), acesta este obligat să solicite autorizarea regimului printr-o cerere depusă în procedură normală, iar operaţiunile fac obiectul verificării prealabile a condiţiilor economice.

B2. Verificarea prealabilă a condiţiilor economice pentru regimul de perfecţionare pasivă

Art. 78 – Condiţiile economice la perfecţionare pasivă sunt considerate îndeplinite şi nu fac obiectul verificărilor în toate situaţiile, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 147 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

B3. Verificarea prealabilă a condiţiilor economice pentru regimul de transformare sub control vamal

Art. 79 – Condiţiile economice la transformarea sub control vamal sunt considerate îndeplinite şi nu fac obiectul verificărilor în toate situaţiile când cererea vizează operaţiunile sau mărfurile din partea A a anexei 76 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

C. Verificarea ulterioară a condiţiilor economice

Art. 80 – După eliberarea autorizaţiilor, autoritatea vamală, în colaborare cu alte autorităţi competente, poate efectua controlul regimului, pentru a se asigura de veridicitatea justificării economice prezentate la depunerea cererii de perfecţionare activă sau transformare sub control vamal.

Exemplu:

a) operaţiuni de perfecţionare activă, în cazul în care condiţiile economice au fost considerate îndeplinite, iar:

– operatorul economic a obţinut produsele compensatoare dintr-o perfecţionare activă anterioară pentru care condiţiile economice au fost verificate, sau

– pragul valoric al mărfurilor plasate în perfecţionare activă nu a fost depăşit într-un an calendaristic, sau

– titularul nu a depus mai multe cereri în procedură simplificată prin mai multe birouri vamale), sau

– mărfurile nu fac parte din categoria celor sensibile.

b) operaţiuni de transformare sub control vamal prevăzute în Partea A din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

c) operaţiuni de perfecţionare pasivă care nu depind de dispoziţiile art. 147 lit. c din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

Art. 81 – La cererea unei autorităţi vamale din alt Stat Membru, care are obiecţii faţă de o autorizaţie emisă, sau la iniţiativa Comisiei, autoritatea vamală română poate efectua o verificare ulterioară a condiţiilor economice.

D. Autoritatea abilitată să efectueze verificarea condiţiilor economice: Art. 82 – Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la art. 84, verificarea condiţiilor economice se efectuează de autoritatea vamală română.

Art. 83 – (1) În cazul verificării prealabile a condiţiilor economice, autorităţile vamale abilitate cu verificarea cererii se consultă cu celelalte autorităţi competente.

(2) Autoritatea competentă pentru verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor economice în cazul produselor agricole clasificate la capitolele 1 – 24 din Nomenclatura Combinată este Ministerul Agriculturii, Pădurilor Şi Dezvoltării Rurale, Adresa: Bucureşti, B-dul Carol I, nr. 24, sector 3, telefon: 004021 307.23.00, 0040 21 307.23.45, 0040 21 307.85.00.

(3) Autoritatea competentă pentru verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor economice în cazul produselor industriale este Ministerul Economiei şi Finanţelor – Departamentul Economic, Calea Victoriei nr. 154, sector 1, Bucureşti, Telefon : 021.20.25.234, Fax : 021.20.25.239.

(4) Autoritatea vamală transmite celorlalte autorităţi competente o copie a cererii de autorizare precum şi a documentelor anexate, pentru avizare; aceasta cuprinde menţiunea „ în cazul în care nici un răspuns nu este primit în termen de 15 zile, se consideră că avizul a fost acordat”.

(5) În cazul în care autoritatea competentă consideră că cererea necesită o verificare mai aprofundată a condiţiilor economice, cum ar fi, spre exemplu, prezentarea de informaţii suplimentare de către solicitant, aceasta trebuie să informeze autoritatea vamală. În acest caz, în cadrul termenului de 30 de zile stabilit pentru emiterea autorizaţiei, autoritatea vamală informează operatorul economic asupra motivele care justifică depăşirea termenului şi indică un nou termen pe care îl consideră necesar în luarea unei decizii cu privire la cerere, potrivit art.6 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992.

(6) Dacă, în cazul menţionat la alin. (5), până la expirarea termenului menţionat, nici un răspuns nu este primit din partea autorităţii competente, cererea se aprobă de autoritatea vamală, prin procedura acordului tacit.

Art. 84 – (1) Pentru mărfurile a căror circulaţie e reglementată de o organizaţie a pieţei agricole comune, mărfurile supuse drepturilor antidumping provizorii ori definitive, sau mărfurile supuse drepturilor compensatorii provizorii ori definitive (Partea B din anexa 76 la Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993), verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor economice în cazul cererilor de autorizare a regimului de transformare sub control vamal se efectuează la nivel comunitar.

(2) Cererile referitoare la mărfurile prevăzute la alin. (1), se transmit la Autoritatea Naţională a Vămilor, care le supune analizei Comisiei Europene.

Art. 85 – (1) Verificarea condiţiilor economice la nivel comunitar se poate face şi în alte cazuri decât cele menţionate la art. 84, când:

a) autorităţile vamale din Statele Membre interesate, solicită o consultare înainte sau după ce au eliberat o autorizaţie;

b) autoritatea vamală a unui Stat Membru interesat formulează, în situaţii cum sunt, spre exemplu, efectuarea unui control a posteriori, obiecţii faţă de o autorizaţie emisă;

c) Comisia solicită.

(2) Prevederile art. 81 sunt aplicabile în cazurile menţionate la alin. (1) lit. b şi c.

Art. 86 – Când o autoritate competentă solicită o consultare la nivel comunitar, cererea, însoţită de o argumentaţie în sprijinul solicitării, este trimisă Autorităţii Naţionale a Vămilor, care stabileşte procedura de urmat.

Art. 87 – Autoritatea Naţională a Vămilor, transmite Comisiei Europene cererea, autorizaţia, sau referinţele autorizaţiei emise în alt Stat Membru, precum şi concluziile verificării condiţiilor economice, când stabileşte că operaţiunea necesită verificarea la nivel comunitar a condiţiilor economice.

Art. 88 – Comisia Europeană confirmă primirea solicitării, informează în acest sens celelalte State Membre interesate şi stabileşte, împreună cu Statul Membru în cauză, oportunitatea înscrierii acestei verificări pe ordinea de zi a Comitetului Codului Vamal – Secţiunea Regimuri Vamale Economice.

Art. 89 – În cazul în care solicitarea este prezentată Comitetului Codului Vamal, operatorul economic în cauză este informat de către autoritatea vamală despre procedura angajată.

Art. 90 – Deciziile Comitetului Codului Vamal sunt aplicabile în mod corespunzător Statului Membru menţionat la art. 88, precum şi autorităţilor din celelalte State Membre, pentru cereri de autorizare sau autorizaţii emise în condiţii similare; în acest scop, Comitetul Codului Vamal poate publica deciziile sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C, pentru informarea agenţilor economici.

Art. 91 – În cazul în care se iniţiază procedura de consultare comunitară înainte de eliberarea autorizaţiei, termenul de verificare a cererii de autorizare se suspendă, iar solicitantul este informat în acest sens.

SECŢIUNEA 4.2. DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND REGIMUL DE ANTREPOZITARE VAMALĂ ŞI DE ADMITERE TEMPORARĂ

A. Dispoziţii privind antrepozitul vamal

Art. 92 – (1) Conform art. 100 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92, solicitantul trebuie să probeze existenţa unei necesităţi economice de depozitare efectivă.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), cererea de autorizare trebuie să conţină în rubrica 10 justificarea economică a antrepozitului. De asemenea cererea cuprinde informaţii privind durata medie de depozitare, avantajele

economice estimate, derularea operaţiunilor complexe sau operaţiunile punctuale, felul, cantitatea şi valoarea mărfurilor ce urmează a fi depozitate, destinaţia vamală a mărfurilor după depozitare.

(3) Autoritatea vamală căreia i se adresează cererea de emitere a autorizaţiei verifică dacă costurile administrative generate de regim nu sunt disproporţionate în raport cu interesul economic exprimat de solicitant, ţinând cont de tipul de antrepozit şi de procedurile de plasare şi/sau de încheiere cerute.

Art. 93 – În verificările întreprinse potrivit art. 92, autoritatea vamală ia în considerare următoarele elemente:

a) funcţia principală a antrepozitului este depozitarea mărfurilor;

b) regimul de antrepozitare vamală nu permite efectuarea proceselor industriale de transformare a mărfurilor; aceste procese pot fi realizate în locaţia antrepozitului, când sunt plasate sub regimurile de perfecţionare activă sau transformare sub control vamal.

c) în antrepozit nu este posibilă efectuarea altor operaţiuni în afara manipulărilor uzuale sau scoaterilor temporare de mărfuri, când aceste activităţi au un caracter auxiliar în raport cu funcţia esenţială de depozitare a mărfurilor necomunitare în vederea acordării unei destinaţii vamale de încheiere a regimului.

B. Dispoziţii privind admiterea temporară

Art. 94 – (1) Conform art. 578 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, acordarea regimului de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import, pentru alte cazuri decât cele prevăzute prin regulament se poate face când mărfurile sunt importate în situaţii speciale fără incidenţă pe plan economic.

(2) Incidenţa pe plan economic este estimată la nivel local, regional, sau naţional, după caz, în funcţie de elementele concrete care definesc operaţiunea.

Exemplul 1: Admiterea temporară efectuată de către un operator economic necomunitar în domeniul turismului a 1000 de biciclete pentru turişti.

Incidenţa economică a admiterii temporare a acestor biciclete se va efectua ţinând cont de contextul economic. Este evident ca la nivel european sau naţional admiterea temporară pentru 2 luni a celor 1000 de biciclete nu are nici o incidenţă economică. Totuşi, această admitere temporară poate fi nefavorabilă localnicilor care practică închirieri de biciclete.

Exemplul 2: Admiterea temporară de utilaje sau scule, cum sunt, spre exemplu, tractoarele sau fierăstraiele, pentru curăţarea pădurilor în urma unei calamităţi naturale. Având în vedere că agenţii economici români nu sunt în măsură să răspundă tuturor cererilor de lucrări forestiere, sunt autorizate societăţi străine din ţările terţe să importe temporar materialele necesare. Pentru stabilirea consecinţelor economice, autoritatea vamală se poate consulta cu autorităţile administraţiei publice locale.

Exemplul 3: Orice lucrare efectuată în România cu un mijloc de transport aerian înmatriculat în afara Comunităţii necesită eliberarea unei autorizaţii prealabile de către serviciile competente din aviaţia civilă. O astfel de autorizaţie este necesară, de exemplu, în cazul utilizării unei aeronave străine importată pentru a efectua operaţiuni de lansare de diverse materiale, paraşutişti, etc.

Rămâne la aprecierea conducerii aviaţiei civile dacă motivele prezentate şi în special faptul că aparate de zbor similare în Comunitate sunt prea puţine sau indisponibile ar permite avizarea favorabilă a cererii.

Exemplul 4: Instalarea pe un aerodrom românesc a unui aeroclub elveţian pentru o perioadă de timp limitată sau admiterea temporară a unei aeronave necomunitare de către un aeroclub în aşteptarea unei eventuale cumpărări. În acest caz este obligatorie avizarea serviciilor locale de aviaţie civilă.

Art. 95 – Mijloacele de transport necomunitare de folosinţă comercială pot fi utilizate în trafic intern cu condiţia ca dispoziţiile în vigoare în domeniul transporturilor să permită aceasta, conform art. 558 alin. (1) lit. c din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), verificarea consecinţelor în plan economic este de competenta Ministerului Transporturilor, prin structurile sale specializate, în funcţie de modul de transport, iar acordarea regimului se face pe baza avizului favorabil al acestui minister.

În cazuri justificate, direcţiile regionale sau birourile vamale competente pot aprecia că cererea de acordare a regimului este întemeiată, fără a solicita avizul acestui minister.

Exemplu: O societate de taxi beneficiază de regimul de admitere temporară pentru un vehicul necomunitar renumit (minibus de lux marca Mercedes cu interior tapiţat în piele şi cu frigider) timp de o săptămână, pentru transportul unor personalităţi, acest tip de vehicul nefiind disponibil in regiune.

CAPITOLUL V DISPOZIŢII FINALE

Art. 96 – Dispoziţiile prezentelor norme se completează cu prevederile Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992, ale Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2454/1993, ale Legii 86/2006 privind Codul vamal al României şi ale Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.

Art. 97 – Anexa face parte integrantă din prezentele norme.

Anexă la Norme